Mesteacănul și căprioara

Scris de Gheorghe Nicolae
1k vizualizari

Un vânt năprasnic se pornește
Pe culmile unei păduri
Și-apoi se lasă către poale
Rupând din crengi și uscături.

O căprioară fuge,
Să se ascundă-n codru.
Mesteacănul o vede…
Acum să vezi prăpădu’.

Cu unduiri de crengi,
Coroana înfoiată,
Vorbi spre căprioară
De-a dreptu-nspăimântată:

– „Cât vezi cu ochi-n zare
Este pădurea mea!
Dacă nu faci ca mine
N-o să ai loc în ea.”

Și căprioara zice
Cu capu-n jos, plecat,
”N-am vrut ca să te supăr.
De vânt m-am aciuat.

Am pentru tine-o veste,
Mesteacăne fălos:
De vor veni cu drujba
Vei fi dat primul jos.

E loc și pentru mine, aici,
Dar bine, fie!
Eu fug din calea drujbei,
Pe tine GATER scrie.”


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate