De cand am pornit proiectul Gazeta de Stalpeni s-a pornit si masina de tocat. Si am sa explic imediat ce este ea.
In vremea cand am ajuns conjunctural si interimar presedinte de filiala judeteana de partid in Timis, exista un baietel (grasut, cu background dubios, subordonat in trecut al lui Sorin Ovidiu Vantu), care ii lua la telefon sau in particular, la rand, pe cei din grupul de initiativa cu care activam, ca sa le arate o realitate in care el era cel mai bun, iar eu si cei apropiati mie zugraviti in toate chipurile. Defectele pe care oricine le are, ori faptul ca eram ofiter de armata, ori ca nu eram nascut in TBanat, ori altele… erau amestecate cu minciuni, cu inventii, laude si sentimentalisme care, repetate, ajungeau sa se transforme intr-o realitate credibila.
Astfel ca, atunci cand ne bucuram ca suntem cea mai puternica filiala din tara si intram in campanie electorala, cei tocati marunt de individ fie renuntau, fie incepeau sa conteste ceea ce faceam, baietelul avand grija sa fim la curent cu „nemultumirile” acestora, pe care le amplifica.
Intr-o zi mi-a cerut sa demisionez si sa il las pe el in locul meu. Oricum ma saturasem, un an si ceva de politica militanta si inregimentata imi era de ajuns. Dar nu i-am lasat lui conducerea, ci unui domn, profesor universitar. Ceea ce l-a scos din minti, dar a continuat sa toace in continuare, schimband doar personajele. Iar misiunea lui a dus la destramarea filialei, spre bucuria opozantilor nostri de atunci.
Revin la gazeta.
Ea nu este convenabila niciunui partid prezent in Stalpeni, si nu numai in comuna. PSD este criticat de catre noi, dar la fel si PNL. Iar ProRomania, desi am laudat implicarea consilierilor si delegatului satesc in rezolvarea problemelor societatii de apa, nu vede inca in gazeta un vector de imagine. Despre USR si altii nu vorbim pentru ca nu exista in comuna, nu pentru ca am fi useristi sau mai stiu eu cum.
Asta arata ca suntem echidistanti politic, insa nu suntem nepartinitori: intotdeauna am fost si vom fi de partea bunei credinte. Ceea ce este si motivul pentru care si noi (dar si membrii fondatori ai noului ONG) am intrat intr-o „masina de tocat” in care fiecare este luat om la om, la sentiment, cu bla-blauri, amenintati, ori introdusi intr-o realitate deformata intentionat, care sa reuseasca sa dezbine si sa opreasca ceea ce facem: gazeta sau infiintarea noului ONG.
Nu stiu ce se va intampla cu asociatia „Stalpeni, comuna noastra!”, insa Gazeta este un maraton, nu o alergare de 100 de metri. Un proiect pe termen lung, nu un moft al cuiva. Un instrument de a face bine, nu de imbogatire si santaj. Si cu toate acestea deranjeaza si se lucreaza intens si subversiv pentru a fi oprit.
De ce scriu asta?
Pentru a vedea ca masina de tocat exista si lucreaza. Pentru a le spune celor care invart la manivela ca, daca continua, vom scrie despre „piesele” galbene, rosii sau vopsite in orice culoare care sa le ascunda reaua credinta si care controleaza sau pun in miscare acest mecanism de rea credinta. Pentru a intelege insinuarile si motivul pentru care toaca marunt si uneori cu succes. Pentru a observa si dvs. cum o realitate, in care dorim sa ramanem transparenti, este inlocuita cu fantezii cu padurari inexistenti care isi bat joc de cei care planteaza copaci, ori in care scriem la ordinul unei doamne fosta directoare de liceu. Si altele.
Inchei cu urmatorul mesaj: nu stiu cine citeste gazeta, daca direct sau prin capturi, pe grupuri. Stiu doar ca se citeste si numarul mare de cereri de prietenie pe care le primim pe Facebook arata interes si, probabil, apreciere. Si ca vom continua, cu toate eforturile masinii de tocat de rea credinta. Pentru ca am promis si pentru ca e un proiect mult prea frumos ca sa fie abandonat, dar care are nevoie si sustinerea dvs.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News