De când am pornit proiectul Gazeta de Stâlpeni, s-a pus în mișcare și „mașina de tocat”. Și am să explic imediat ce este aceasta.
În vremea când am ajuns conjunctural și interimar președinte de filială județeană de partid în Timiș, exista un băiețel (grăsuț, cu background dubios, fost subordonat al lui Sorin Ovidiu Vântu), care îi aborda la telefon sau în particular pe cei din grupul de inițiativă cu care activam, pentru a le prezenta o realitate în care el era cel mai bun, iar eu și cei apropiați mie eram zugrăviți în cele mai urâte culori. Defectele pe care oricine le are, faptul că am fost ofițer de armată, că nu eram născut în Banat, sau alte aspecte, erau amestecate cu minciuni, acuze, invenții, laude și sentimentalisme care, repetate suficient, ajungeau să pară credibile.
Astfel, când ne bucuram că suntem cea mai puternică filială din țară și intram în campanie electorală, cei „tocați” mărunt de individ, fie renunțau, fie începeau să conteste ceea ce făceam împreună. Astfel că „băiețelul ăla gras” avea grijă să fim la curent cu „nemulțumirile” contestatarilor influențați de el, pe care le amplifica constant.
Într-o zi, mi-a cerut să demisionez și să-l las pe el în locul meu. Oricum mă săturasem – un an și ceva de politică militantă și înregimentată îmi era de ajuns. Dar nu i-am lăsat lui conducerea pentru toxicitatea dovedită, ci unui coleg profesor universitar. Asta l-a scos din minți, însă a continuat să toace mai departe, schimbând doar personajele. Misiunea lui a dus, în cele din urmă, la destrămarea filialei, spre bucuria opozanților noștri politici de atunci.
Revin la Gazetă.
Publicația nu este convenabilă niciunui partid prezent în Stâlpeni, și nu doar în comună. PSD este criticat de către noi, dar la fel și PNL. Iar Pro România, deși am lăudat implicarea unor consilieri și a delegatului sătesc în rezolvarea problemelor societății de apă, nu vede încă în Gazetă un vector de imagine. Despre USR și alții nu vorbim, pentru că nu există în comună.
Toate acestea arată că suntem echidistanți politic, însă nu suntem nepărtinitori: întotdeauna am fost și vom fi de partea bunei credințe. Justificarea stă în motivul pentru care am intrat într-o „mașină de tocat”, în care fiecare este luat, om la om, la sentiment, cu bla-bla-uri, cu amenințări sau este introdus într-o realitate intenționat deformată, menită să dezbine și să oprească ceea ce facem.
Nu știu ce se va întâmpla cu asociația „Stâlpeni, comuna noastră!”, însă Gazeta este un maraton, nu o alergare de 100 de metri. Un proiect pe termen lung, nu un moft al cuiva. Un instrument de a face bine, nu de îmbogățire sau șantaj. Și, cu toate acestea, deranjează și se lucrează intens și subversiv pentru a fi oprit.
De ce scriu asta?
Pentru a arăta că „mașina de tocat” există și funcționează. Pentru a le transmite celor care învârt la manivelă prin minciuni și supoziții nefondate că, dacă vor continua, vom scrie despre „piesele” galbene, roșii, maronii sau vopsite în orice culoare politică și civică care să le ascundă reaua-credință și care controlează sau pun în mișcare acest mecanism de manipulare. Pentru a ajuta cititorii să înțeleagă insinuările și motivul pentru care suntem tocați mărunt – și uneori cu succes. Pentru ca și dvs. să observați cum o realitate, în care dorim să rămânem transparenți, este înlocuită cu fantezii care să le justifice alegerile mărunte sau faptele. Și multe altele.
Închei cu următorul mesaj: nu știu cine citește Gazeta, dacă direct sau prin capturi, pe grupuri. Știu doar că se citește, iar numărul mare de cereri de prietenie și abonările la pagina Facebook pe care le-am primit arată interes și, probabil, apreciere. Și că voi continua, indiferent de eforturile „mașinii de tocat” de rea-credință. Pentru că am promis și pentru că este un proiect mult prea frumos pentru a fi abandonat, dar care are nevoie și de susținerea dvs.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News