În 2020, românii au ieșit masiv la vot cu un obiectiv clar, înlăturarea corupției din instituțiile statului. Un vot de protest, dar și un vot de speranță, care a dat naștere unei așteptări reale, aceea a unei guvernări curate, corecte, care să pună capăt abuzurilor, jafului și clientelismului care bântuiau România. Acesta era votul anti-corupție.
Imediat sistemul a ripostat, numindu-i pe protestatarii care au ieșit în stradă la Ordonanța 13 dată de Grindeanu în folosul lui Dragnea, reziști sau haștagreziști, termen prezentat ca peiorativ și de evitat. Apoi au prezentat fiecare cerință a USR de reformă, ca pe inițierea unei crize politice care arată imaturitate politică, „crizele” fiind de fapt încercări de reformă a sistemului corupt.
„Sorosiști”, i-au etichetat televiziunile sistemului, alt termen peiorativ inventat și așezat zi de zi, precum picătura chinezească în mintea telespectatorilor, până au crezut și ei că orice încercare de reformă este ceva rău. „Crizatori” a zis și Iohannis, cel care a împins afară de la guvernare USR și a adus PSD-ul corupt la butoanele puterii, în numele „interesului național”.
Acum, patru ani mai târziu, la capătul acestui drum USR s-a autodigerat în lupte intestine până la un neverosimil 8,7% la europarlamentare, în alianță. Astfel am ajuns să vorbim despre un vot anti-sistem, pentru că nu mai există o opoziție proeuropeană solidă la încercarea PSD și PNL de a guverna zeci de ani, anunțând public această intenție. Dând la o parte suveraniștii, ce opoziție mai există, acum când și USR este chemat la guvernare și a acceptat?
În fața unei guvernări ce nu își îndeplinește nici măcar promisiunile minime, oamenii au simțit și încă simt o mai mare vulnerabilitate și multă dezamăgire. Iar această stare de spirit este extrem de periculoasă. Înlocuirea unui sistem corupt cu unul care ar putea servi interesele Rusiei nu este o soluție, ci o capcană. O capcană în care se riscă nu doar viitorul economiei românești, ci și integritatea politică și socială a țării. Nu este doar despre corupție, este despre viitorul nostru ca națiune, despre apartenența noastră la Uniunea Europeană și la familia occidentală.
Așa cum se întâmplă în multe momente de frustrare și de neîncredere, nemulțumirile noastre au fost canalizate, dar au fost și deturnate spre o opoziție construită în jurul lui Simion, golan de galerie fără nicio profesie, a unei persoane cu probleme de comportament care urlă, nu vorbește, Șoșoacă și a unui candidat mesianic, apărut pe ultima sută de metri pe tik-tok, Georgescu. Poate urmează și alții, lista lor fiind parcă inepuizabilă. Nemulțumirea generalizată a fost o cale deschisă, pe care au pătruns cei care au dorit să transforme această energie populară într-un instrument de manipulare politică. Și astfel, s-a născut pericolul.
Votul anti-corupție s-a transformat într-un vot radicalizat anti-sistem, un vot care era aproape să înlocuiască un sistem corupt, cu unul care lucra nu pentru cetățeni, ci pentru interese externe României, ale Rusiei. Legăturile între actorii politici „suveraniști” și Moscova sunt tot mai evidente, devoalate de sursele de finanțare folosite, de mijloacele de propagandă pe care le regăsim nu doar în România, ci și în Moldova sau Bulgaria, de mercenari și legionari, precum și de întâlnirile unora dintre lideri, cu diverși trimiși ai regimului lui Putin.
Pentru mulți, acest vot anti-sistem reprezintă o formă de revoltă legitimă împotriva unei clase politice care a fost incapabilă să îndeplinească promisiunile făcute. Însă multe dintre nemulțumiri au fost amplificate pe tik-tok sau alte rețele de socializare prin folosirea unor algoritmi care au viralizat postările, false sau adevărate, care amplificau voit aceste nemulțumiri, astfel încât să ajungă la toți utilizatorii țintiți de algoritm și să crească starea de revoltă.
Acest sentiment a devenit un teren fertil pentru manipularea votului din 24 noiembrie și 1 decembrie. Propaganda rusă și agenții săi de influență au exploatat aceste nemulțumiri, folosind canale online și mass-media, cum am spus, pentru a disemina mesaje care contestă tot ceea ce înseamnă democrație, apartenență la Uniunea Europeană și alianța cu NATO. Aceste mesaje au reușit să îmbine frustrarea populară cu retorica anti-occidentală, promițând o „alternativă” care, în aparența sa, pare mai „corectă” și mai „morală”, reprezentată de un actor politic mesianic, dar care în realitate servește doar interesele Kremlinului.
„Soluția Georgescu” nu a apărut din senin. Cei care au manipulat aceste alegeri au identificat profilul dorit de cetățenii nemulțumiți de sistem, l-au impus ca pe o soluție viabilă, apoi au suprapus acest profil imaginar peste cel al lui Georgescu și al soției sale, rupând din context fraze și expresii ale acestora care să vină ca o mănușă așteptărilor celor nemulțumiți de sistem. Precum o sectă, acest individ a fost zugrăvit precum Mesia, care vine și curăță de păcate un sistem politic în care oamenii nu mai cred pentru că a dezamăgit complet, pentru că folosește puterea în interesul unui grup de indivizi fără studii și a fost înconjurat de interlopi precum cei de la Nordis.
Așa cum spuneam, ceea ce este cu adevărat îngrijorător în acest context este trădarea votului anti-corupție, comisă de președintele Klaus Iohannis în 2021. După ce cetățenii și-au exprimat voința clară prin vot de a pune capăt guvernării PSD, președintele Iohannis a adus acest partid profund corupt înapoi la guvernare, într-o coaliție cu PNL, sub pretextul stabilității politice. Această decizie a trădat încrederea românilor și a deschis ușa pentru redeschiderea unui sistem viciat care nu doar că nu s-a schimbat, dar a devenit mai rezistent și mai corupt. Mai mult decât atât, în loc să îndeplinească promisiunile de reformă, unele asumate prin PNRR, acest guvern a continuat să protejeze interesele vechii clase politice, fără a adresa cu adevărat nevoile cetățenilor.
Într-o înregistrare făcută publică ieri pe social media, inclusiv la unele televiziuni, Dughin, personaj căruia i se atribuie eticheta de „ideolog al lui Putin”, spunea că Rusia împarte țările în trei categorii: ostile, care nu sunt alături de Moscova sau care aparțin unor organizații declarate de Moscova ostile precum NATO sau UE, neutre și „ale noastre”. Spre exemplu Ucraina, a mai spus acesta, este o problemă existențială pentru Rusia deoarece „încă nu este a noastră”. Celelalte state din proximitatea imediată sau mai îndepărtată, trebuind fie să se predea Moscovei, așa cum încearcă să facă Orban în Ungaria, fie să fie neutre. Dar nu ostile.
Ceea ce trebuie să înțeleagă toți cetățenii, indiferent de locul în care trăiesc, este că „neutralitatea rusă” ne este servită insistent ca fiind „suveranism”. Asta deși în Constituție suveranismul este definit ca aparținând întregului popor, nu unui grup suveranist. O iluzie, dar care este folosită pentru a aduce România pe lista țărilor „neutre”, ceea ce nu înseamnă altceva decât de a așeza România pe o listă de așteptare, până când țara noastră neutră să devină „a lor”, a rușilor.
Da, este necesar un vot anti-sistem, dar dus prea departe, poate deschide calea către influențe externe care nu vor acționa în interesul nostru. Ceea ce confirmă și Dughin, Rusia are interese clare în destabilizarea regiunii și în slăbirea Uniunii Europene și a NATO. De aceea, orice tentativă de a înlocui actualul sistem democratic cu un altul nedemocratic, fără a reforma în profunzime structurile interne, riscă să transforme România într-un pion pe tabla de șah geopolitică a Kremlinului.
În fața acestui pericol, este mai mult decât important ca fiecare dintre oamenii de bună credință să își reamintească motivele pentru care am votat anti-corupție în 2019 și 2020. Lupta pentru o guvernare curată și responsabilă nu s-a sfârșit, și nu trebuie să fim dispuși să ne lăsăm manipulați sau să cădem pradă celor care, sub masca unei schimbări, urmăresc în realitate să submineze democrația și independența noastră.
Pentru Stâlpeni, pentru România, alegerea trebuie să fie clară, aceea că nu mai este loc pentru a înlocui un sistem corupt cu unul care ne-ar submina viitorul. Este timpul pentru o reformă reală, profundă, care să aducă schimbarea de care avem cu adevărat nevoie. În Stâlpeni, ca peste tot în România, oamenii simt din plin cum corupția a fost un obstacol major în dezvoltarea localităților.
Lipsa infrastructurii, sărăcirea prin inflație și biruri a unei părți din populație, dar și lipsa locurilor de muncă sunt doar câteva dintre efectele unei guvernări care a permis ca fondurile publice să ajungă în buzunarele celor care și-au construit averi pe spatele populației, inclusiv prin contracte scumpe și prost făcute. Însă, transformarea acestui vot anti-corupție într-un mesaj mai larg, care pune sub semnul întrebării nu doar corupția, ci întregul sistem democratic care a fost construit cu sacrificii, este sinucigaș.
Oare asta ne dorim?
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News