Cazul lui Peru, câinele salvat de la moarte de Asociația Eduxanima, este o poveste cutremurătoare despre cruzimea la care pot fi supuse animalele din partea semenilor noștri, dar și despre forța incredibilă a acestora de a lupta pentru viață.
Totul a început la Stâlpeni, când Asociația Eduxanima a fost chemată de Primărie pentru a interveni într-un caz disperat. Un câine zăcea imobilizat de câteva zile pe marginea unui șanț. Cei de la asociație l-au găsit într-o stare greu de descris: abandonat, aproape inert, plin de viermi care îi colcăiau sub piele, mușchii atrofiați, iar coloana fracturată. „Câinele era pe niște saci de plastic, rece și inert… zăcea imobilizat, fără nicio putere de a se mișca, epuizat din lipsa apei și a hranei,” descrie starea lui Peru, Carmen Arsene, președinta asociației.
Peru nu era un câine cunoscut în comunitate, ceea ce a dus la concluzia că fie a fost lovit de cineva, fie a fost accidentat și abandonat. Deși starea lui părea fără speranță, cei de la Eduxanima au observat un gest mic, dar puternic: când i s-a oferit mâncare, Peru a început să mănânce cu o poftă și disperare care au arătat dorința sa de a trăi. Această dorință le-a dat celor de la asociație motivația de a face tot posibilul să îl salveze. „Ne-am spus: „și dacă… dacă totuși există o fărâmă de șansă?”,” mărturisește Carmen Arsene.
Deși paralizat în partea posterioară, Peru a început să își recapete forțele. După o lună de tratamente și îngrijire atentă, câinele a început să ridice capul și să-și folosească picioarele din față. De la un schelet de 15 kilograme, Peru a ajuns să cântărească aproape 35 de kilograme, un câine mare și puternic, dar blând. Bucuria celor de la Eduxanima a fost enormă atunci când l-au auzit lătrând pentru prima oară. „Ne-am bucurat când l-am auzit lătrând pentru prima oară, pentru că nici scâncetul durerii nu-l cunoșteam.”
Peru a trăit aproape un an alături de echipa asociației. Avea multe nevoi speciale, dar fiecare zi era o dovadă a voinței și a iubirii. Asociația i-a atașat în partea din spate un cărucior, cu ajutorul căruia mergea în parc sau în „vacanță” la țară. „Ne urmărea mereu cu privirea… Lăbuțele lui se întindeau după fiecare picior de om care trecea pe lângă el: „Joacă-te!” Și ne jucam!”, își amintește Carmen Arsene.
Din păcate, într-o dimineață, Peru nu s-a mai ridicat. Rinichii săi cedaseră, iar câinele s-a stins din viață, fără a arăta vreun semn că ar fi suferit în ultimele sale momente. În final, Peru a plecat din această lume, dar nu înainte de a cunoaște iubirea și grija adevărată. Carmen Arsene descrie această legătură specială, spunând: „Am simțit cum, prin privirea lui fixă, înțeleaptă, caldă… Peru ne transmitea mulțumirea că noi nu l-am mai abandonat încă o dată.”
Peru a fost unul dintre acele cazuri în care iubirea, grija și dorința de a lupta pentru viață pot transforma cele mai tragice situații în povești despre curaj și compasiune. Asociația Eduxanima continuă să își dedice eforturile salvării animalelor aflate în suferință, iar povestea lui Peru este o amintire a muncii lor pentru o lume mai bună.
Astăzi, Asociația Eduxanima va desfășura la Stâlpeni o activitate de informare a cetățenilor cu privire la sterilizarea animalelor, iar pe 3 și 4 octombrie, la Școala Veche din Oprești, va oferi gratuit servicii medicale în acest scop, conform informațiilor publicate aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News