Expresia îi aparține fostului dictator comunist Nicolae Ceaușescu, cel căruia în decembrie 1989, sistemul îi pregătise unul din sutele de mitinguri de susținere, ultimul din păcate pentru tiran, și a sunat cam așa: „Alo, tovarăși, stați liniștiți la locurili voastre! (…) Astăzi, am luat o importantă hotărâre privind nivelul de trai al populației. Vom majora retribuția cu 200 de lei.” Propunerea a fost primită cu huiduieli de către cei adunați la ordin de către aparatul de partid și ceea ce s-a întâmplat în continuare sigur știți, respectiv o revoluție.
Stați liniștiți…
Oamenii se împart în conducători și conduși. Între aceștia pot sta principii și reguli clare, ca în democrație, acceptate de ambele părți, ori decizii ad-hoc, îndreptate îndeosebi împotriva celor conduși, pentru instituirea unei atmosfere de frică și de teroare. Cum spunea cineva, dacă celor care conduc le este teamă de cei pe care îi conduc, vorbim despre democrație. Dacă, dimpotrivă, celor conduși le este frică de clasa conducătoare, atunci avem de-a face cu tiranie.
Pentru ca regimurile, de orice fel, să funcționeze este nevoie de liniște, una pe care guvernele și-o doresc pentru ca, la adăpostul acesteia, ori a invocării interesului național, să poată să-și atingă obiectivele personale. Când sunt semnale de revoltă, așa cum a fost în 1989, vor invoca orice motiv, chiar folosirea forței, pentru a impune această liniște.
Ion Iliescu a câștigat alegerile în 1990 sub imperativul dorit de peste 80% din masa de votanți de a avea liniște, sub sloganul electoral „un președinte pentru liniștea dumneavoastră”. „Vrem liniște” tot repeta acesta și au făcut liniște, aducând minerii la București pentru a distruge Piața Universității și pe cei care nu doreau continuarea unui regim comunist „cu față umană”. Teama indusă atunci ne-a făcut să stăm liniștiți pentru mulți ani, la coada tuturor clasamentelor europene privind regimul de viață, până am înțeles că, la adăpostul acelei liniști, emanații revoluției ne-au deposedat de toate averile țării, pe care și le-au împărțit tovărășește.
Ion Iliescu este în continuare liderul de onoare al unuia din partidele aflate la guvernare astăzi, precum și foarte mulți ani după 1990, PSD, și care se pregătește zilele acestea să preia, prin Marcel Ciolacu funcția de premier. Acesta este un individ cu un CV dubios, instituția la care afirmă că a terminat studiile superioare, Universitatea Ecologică din București primind acreditare în anul în care acesta termina studiile, iar despre licență nici nu poate fi vorba.
Însă ce contează? Nici Ceaușescu nu era vreo eminență cenușie, pantofar de profesie, dar sistemul a avut grijă să îi dea diplome peste diplome, cât să pară un om educat. Iar cel căruia Ciolacu îi succedă la Palatul Victoria, Nicolae Ciucă, este un individ care are un plagiat (furt), la fel ca mulți alții de la el din partid. Ce contează, întrebam, atâta timp cât noi vrem liniștea invocată de președintele Iohannis și îi votăm, ca în 1990, pe cei care ne promit că ne-o livrează.
Despre studii și competență nu știu dacă este cazul celor de la Stâlpeni să îl analizăm, respectiv să arătăm câte clase are primarul comunei, ori pe unde și cum și-au luat diplomele unele persoane dintre cei cu care se înconjoară. Însă este cazul să ne întrebăm cum de partidul promovează astfel de indivizi, susținându-i în funcții
…la „locurili” voastre
De trei săptămâni profesorii și personalul nedidactic și auxiliar din învățământul preuniversitar au renunțat să mai stea liniștiți la locurile lor. Supărați de această îndrăzneală, conducătorii noștri au încercat și încearcă să facă tot posibilul pentru a-i liniști pe greviști: i-au pus pe părinți și pe elevi să pună presiune privind examenele și încheierea situației școlare, au emis o ordonanță de urgență prin care li se suspendă contractele pe perioada deschiderii conflictului de muncă, iar joi ministerul educației a emis un ordin prin care sunt amenințați directorii de unități școlare să nu cumva să plătească greviștii pe perioada protestelor.
Și asta nu a fost suficient. Deși afirmau pe la televiziuni că înțeleg situația profesorilor, guvernanții îi umileau cu vouchere, așa cum primesc asistații social, cu promisiuni gen memoranduri fără nicio valoare juridică, ori cu altele, de majorare în 3 ani a ceea ce trebuiau, conform legii, să primească din 2023. Iar televiziunile, finanțate puternic de partide din bani publici primiți ca subvenții, au creat în toată această perioadă o plasă de fum din care nimeni să nu mai înțeleagă de ce protestează angajații din educație, că sindicatele sunt elemente corupte și incompetente, pierzând situația de sub control, ori că se află în siajul unor partide, fapt despre care știam de mult, dar nu în a acelora știute, ci în a partidului extremist AUR.
Cu toate acestea, profesorii au transmis că vor continua greva și săptămâna viitoare, deși mulți dintre ei sunt la capătul răbdării, iar luna aceasta, ca și luna viitoare, vor avea salariile mult diminuate. Unii dintre profesorii greviști de la Stâlpeni afirmă că sunt foarte deciși să continue, mai ales după ce au participat la protestele de la București unde au simțit revolta celorlalți și au înțeles faptul că, deși până acum se simțeau de unii singuri, au văzut că fac parte dintr-o masă de 20.000 – 25.000 de greviști din fața guvernului, la București și că împreună, sunt o forță.
Și dacă nu stăm liniștiți la „locurili” noastre?
De regulă plătim un preț, dar întrebarea este dacă merită acel preț. În decembrie 1989 s-a murit pentru libertate, dar avem acum acea libertate. La mineriade unii dintre cei care doreau despărțirea de comunism au fost bătuți și închiși în pușcărie pentru tulburarea ordinii publice, însă prețul plătit atunci a decis direcția pro-Europa și pro-NATO a României, de care ne bucurăm astăzi. Iar după 2017, cei peste 600.000 de protestatari, unii gazați, bătuți și amendați în 30 august 2018, au deturnat un demers politic condus de penalul lider de partid Liviu Dragnea spre o Românie penală. Idee abandonată atunci, dar reluată acum de coaliția de guvernare, cu ajutorul CCR și al parlamentului, față de care se protestează acum.
Ultima ofertă trimisă de guvern astăzi profesorilor pentru renunțarea la grevă, arată o disponibilitate a creșterilor salariale de la 1 iunie 2023 cu 25%, iar de la 1 ianuarie 2024 cu 50% din tranșa din noua grilă salarială, precum și niște premii (vouchere) de 1.500 de lei anual pentru cadrele didactice și de 500 de lei pentru nedidactic, de ziua educației, din 2023 și până în 2027, cu condiția încetării grevei mâine.
Habar nu am dacă este o veste pe care greviștii o consideră bună sau nu, însă ceea ce se poate observa este că cine nu stă liniștit la locul lui, după câteva sacrificii, are de câștigat. Ce? Libertate, democrație, o cale europeană, avantaje salariale, o țară mai bună, ori măcar decolmatarea canalului ăla de la Rădești în totalitate, așa cum cerea tanti Tia într-o ședință de consiliu local la Stâlpeni, primarului Șerbănoiu.
Caz în care întrebarea care urmează, cred eu, este cine plătește prețul? Că dacă nimeni nu vrea să se „sacrifice”, nici nu primim nimic. Dar dacă ne asumăm împreună efortul și prețul, pare că altfel stau lucrurile. Greșesc?
Foto: G4Media
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News