Azi nu a mai condus, asa ca se dadu jos din masina pe partea dreapta, calcand in balta de pe marginea drumului, ramasa de la ploaia de ieri. Se enerva, pentru ca s-a stropit cu noroi si tranti cu naduf usa de la masina. O lua apoi agale catre Caminul din Doresti, unde urma sa aiba loc sedinta de consiliu.
Pe alee se intalni cu Sebastian Traistariu, consilierul de la PNL care trecuse si pe la el, pe la partid, dar mai demult si care acum activa in echipa lui Lucretiu Panapoi. Bine, nu prea activa, dar asa vine vorba, ca nici Lucretiu Panapoi nu se omora sa faca opozitie, doar excluderi. Cand, isi auzi vocea:
– Pe mine nu ma intereseaza Berbecaru, si … dracu sa-i ia, si cu astia…
Sunetul i se paru ca venea din buzunarul de la pantaloni al lui Traistariu, care scoase imediat telefonul sa raspunda si care ii explica, ranjind cu gura pana la urechi:
– E telefonul, domnu primar. Ha! Ha! Ne-am schimbat soneria si am pus asta… E la moda.
– Ce v-ati pus ma? In PLM, ati pus sonarii cu mine? Ati inebunit? intreba mirat primarul Cevreael.
– Toata lumea are, de cateva zile, ii mai zise Traistariu care isi vazu de treaba, vorbind la telefon, lasandu-l pe primar cu gura cascata. La asta nu s-a asteptat si se gandi ca, cine stie?, or fi multi prin primarie care rad de el si si-or fi pus si ei sonerii din astea.
– E moda, pe dracu sa-i ia, cu moda lor, mai zise cu obida, tare si se indrepta topaind, in carje, catre intrare.
Aici lumea statea la o tigara si vorbea, pe grupulete, una-alta. Incerca sa ii ignore pe toti, raspunzand totusi la saluturile mieroase ale consilierilor sai si ai lui Panapoi. Lui Bobocel nu-i raspunse la salut, pentru ca inca vorbea institutionalizat cu el.
Incet, incet, se indrepta catre locul lui obisnuit de la mesele dispuse in forma de U. Isi propti carjele de scena din spate si se aseza pe scaun, punand bricheta, tigarile si masca de protectie in stanga, iar telefonul in partea dreapta. Asezand lucrurile, deranja o musculita din asta de otet, o Drosophila Melanogaster, care facu cateva cercuri prin fata lui, se ridica in aer si disparu.
Cu ochii cautand dupa musca, il vazu pe bodyguardul de la Dealulung care se ocupa acum de filmare, intr-o salopeta albastra pe spatele careia scria „Ion Marian Bulanoviciu – securitate si transmisii live cu camere de supraveghere pentru infractori”. Acesta era urcat pe o scara lunga si mesterea ceva in tavan, deasupra intrarii.
– Ce faci Ioane, il intreba Cevreael, salutandu-l cu mana dreapta. Ramane cum am stabilit, da? si zambi, dupa care, in momentul in care Ion Bulanoviciu se intoarse catre el, ii facu cu ochiul.
– Da, domn primar. Urc camera mai sus sa se vada si mai al dracu. Ma gandeam sa ii dau si cu niste untura, sa se vada prost. Ce ziceti?
– Da-i in PLM cu ce vrei, recomanda vesel Serban Cevreael, numai sa nu fie ca data trecuta ca, auzi!, si-au pus sonarii cu ce am zis eu atunci, ca prostu, ca am si uitat ca ma filmezi. Ba, da tu nu puteai sa stergi imediat?
– Nu, domn primar, ca era live. Dar de acum faceti cu ochiul si scot cablul de la internet si nu se mai vede si nu se mai aude nimic. E bine asa?
– E bine, zise primarul Cevreael si dadu a lehamite din mana.
Intr-un tarziu incepu si sedinta. Facu nea Valentin Manase prezenta, ii numara pe degete, ce mai!, erau toti. Dupa care acesta zise:
– Pe ordinea de zi pe unitate… aaaa!, … va rog sa mai iertati, dar stiti, amintiri de cand eram la serviciu, … deci, pe ordinea de ziiiii, moment in care trase de timp, apasand pe „i”, pana gasi foaia cu convocatorul, … asa, deci, avem cererea de a stabili care este produsul traditional al comunei Miserupe Vale. Ii dau cuvantul tovarasului, aaa!, … scuze, iar amintiri, domn primar, ce sa fac?, … aaa, domnului Gelu Trima care, decan de varsta fiind, a prins vremurili cand la noi, la Miserupe Vale, se mai producea cate ceva. Gelule, ai cuvantul.
– Hm! Hm! isi drese Gelu vocea, in timp ce se ridica de pe scaun si isi aranja cravata rosie. Asa dupa cum stiti, … deci eu, ca decan cu vechime, fost maistru la uzina, propun ca strungul sa fie produsul traditional al comunei. Unii chiar lucreaza si acuma pe el la uzina, am avut si la „scaune” si la „SMA”, deci asta, asa, strungul, dupa mintea mea, ca este produsul. Multumesc, mai zise, si se aseza, nu fara greutate, pe scaun, dupa care isi aranja basca cu cozoroc de pe masa, pentru ca o deranjase tragand de fata de masa.
Bigudescu schimba priviri-priviri cu primarul Cevreael si se gandi ca ar fi cazul sa intervina. Ridica doua degete si primi de la nea Valentin Manase permisiunea sa ia cuvantul.
– Domnilor, produs traditional e ca Magiunul de Topoloveni, ca pestele Novac afumat de la Tara Barsei si carnatii de Plescoi. Si asta e cerinta de la cei de sus, chiar de foarte de sus, sa existe si la noi ceva care sa reprezinte comuna…
– … Pai eu inteleg, zise fara sa ceara permisiunea Eustatiu Oae, dar ce sa punem ca produs traditional, ca eu am fost consilier la Ascunzesti si, in afara de magiun, nu mai avem nimic in judet.
– Daca magiunul de la Topoloveni e de aici, sa punem si noi, prunele de Miserupe Vale, zise cu gura plina, a pofta, Mirela Piramidon, cu gandul la dulceata de prune din camara.
– Mi se rupe mie de prune, se trezi primarul ca zice. Pai mai avem noi prune, mai Mirelo? Ca a venit ploile si a inundat tot prin gradini. Si apoi ce dracu, pe sticlelele alea cu tuica, nu era Ochii lui Dobrin, cu doua prune vinetii? Clar e luate de altii, ce dracu. Altceva.
– Domn primar, uitati ce zic eu, hac!, ca totusi nu e bine cu prunele, dar o tuica ar merge, nu? zise Lica Linsu, noul sef de la apele comunale.
Primarul abia acum il vazu si nu intelese cand a intrat in sala si ce cauta la sedinta, neinvitat.
– Linsule, tu de unde ai aparut, ma? intreba primarul. Ca nu te-am vazut la inceputul sedintei.
– Domn primar, stiti asa, hac!, e din obisnuinta, ca doar eu sunt baiat de comitet si vin oricand la sedinte. Ca dupa aia poate mergem si la o gustarica, la ceva, alea-alea…
– Valerica, da-l afara ca azi nu discutam despre ape.
Nea Valerica, care nu avea chiar talentul lui Lucretiu Panapoi de a da oamenii afara, se conforma si, mai cu voie, mai fara voie, Lica Linsu parasi sala de sedinte.
Primarul Cevreael continua:
– Ce PLM e idiotenia asta cu produsul?…. Ca era sa mai zic eu ceva, asa, si ma filmeaza. Astia nu stiu ca noi nu producem nimic aicisea? Mi se rupe mie de ce vor astia…
– …. Domnu primar, interveni Bigudescu, mieros, e ordin de mai sus! si ridica sprancenele, dand ochii peste cap ca sa inteleaga primarul Cevreael cat e de sus. N-avem ce face. Trebuie sa gasim ceva.
– La dracu. Bine, zise primarul gandindu-se ca nu e bine sa te pui cu aia de sus. Copacene, ce zici? Gandeste-te si tu la ceva ca, uite, noi deja am obosit.
– Domnu primar, am eu o idee, interveni Tudora Claxonescu de langa Copaceanu, aflat vizibil in dificultate. Merele, domn primar. Cum e marul de Voinesti, stiti, ala de prin Dambovita, unde am fost eu la facultate, ca era bun. Il punem ca e de Miserupe Vale, ce daca nu e de la noi. Ce ziceti?
– Doamna Claxonescu, interveni atunci Cristofor Cetic, de pe partea cealalta a careului de mese, de la opozitie cum ar veni. E o idee buna, numai ca nu prea mai sunt nici meri, ca au putrezit radacinile de la ploaie. Dar am putea incerca cu niste cirese. Ca la mine s-au facut anul asta. Ce ziceti?
Tudora Claxonescu paru ca e de acord si dadu din cap ca da, in timp ce se aseza pe scaun.
Moment in care musculita de otet, cea care zburase la inceputul sedintei si de care uitase primarul Cevreael, ii intra in ochi. Inchise repede ochiul, duse mana sa se frece cand, in urmatoarea secunda, il auzi pe Ion Bulanoviciu ca striga de pe scara:
– Gata domn primar, e scoasa transmisia, da-i dracu cu mama lor, de voaieristi. Le-am taiat mau!
– Ce e? intreba Mirela Piramidon auzind de voaieristi.
Dar nu apuca Bulanoviciu sa ii raspunda Mirelei, ca primarul Cevreael, nervos, cu un ochi rosu, sari in sus si batu cu pumnul in masa:
– Gata. Mi se rupe mie de voaieristi, Ioane. Tu nu vezi ca astia e in stare sa ne trimita si muste ca sa ne spioneze? Da-i in PLM, ca m-am saturat. Gasiti o varianta de produs ca sa terminam o data si sa mergem acasa.
– Domn primar, zise Bebe Frate, care pana atunci ascultase atent ce spunea unul si altul. Va scot eu din incurcatura. Ia uitati ce idee de geniu are baiatu: Miserupe de Miserupe Vale, domn primar…. Pai nu asta e ce ne reprezinta cel mai bine? Si nu e traditie aici? Ca uitati!, opozitiei i se rupe ca e opozitie, noua ni se rupe ca suntem consilieri si ar trebui sa facem ceva pentru comuna, celor din primarie li se cam rupe si lor, ca doar au salarii frumusele si nu zice nimeni nimic ca de ce?, iar de Berbecaru ala de la Timisoara si de „Afisul de Miserupe Vale punct ro”, la fel, ni se cam rupe, ca doar nu le facem trafic si ii citim de pe capturi de pe telefon. Iar satenilor, nu li se rupe si lor cand vin la vot? Li se rupe, domn primar. Ei, ce ziceti?
– Pai…. zic ca e bine, Bebita, uite ca esti baiat destept, spuse luminat la fata primarul Cevreael. Dar nu „miserupe”, ma, ci „niserupe”. Ca ni se rupe la toti. Ei? Votam? Cine e de acord ca Niserupe de Miserupe Vale sa fie produsul nostru traditional?
Si, satui de atatea discutii, ca oricum nu aveau ce produs mai bun sa scoata din palarie si nici nu aveau de gand sa incurajeze vreun produs local, sa aibe si comuna unul cu care sa se mandreasca, votara toti proiectul de HCL si plecara acasa fericiti pentru ca si-au facut, inca o data, treaba.
Audio
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News