În spațiul public a apărut recent un prim exemplu concret de reorganizare administrativă provocată de situația financiară a statului român care nu își mai permite deficite mari.
Două comune din județul Satu Mare, Beltiug (3384 locuitori) și Socond (3100 locuitori) au decis să înceapă procedurile de unificare pentru a reduce costurile de funcționare și pentru a putea susține serviciile publice în anii următori. Motivația este una simplă și recunoscută deja de majoritatea administrațiilor locale, aceea că cheltuielile cresc constant, în timp ce veniturile proprii rămân reduse, iar dependența de bugetul central devine tot mai mare.
Modelul propus de cele două administrații presupune o singură primărie pentru mai mulți locuitori, un aparat administrativ redus și o bază fiscală mai mare. În loc să existe două bugete mici și fragile, ar apărea unul mai solid, noua unitate administrativ teritorială având aproape 6.500 locuitori. Este o schimbare de mentalitate, nu doar o schimbare administrativă. De aceea, cazul din Satu Mare poate fi privit ca un posibil precedent pentru întreaga țară de reformă administrativă prin decizia comunelor, nu prin impunere de la centru. Chiar și la Stâlpeni.
De ce apare presiunea reducerii cheltuielilor asupra administrației comunelor
Potrivit datelor prezentate la nivel guvernamental, majoritatea comunelor din România își acoperă doar o mică parte din cheltuieli din taxe și impozite locale. Restul fondurilor, 83% conform declarației premierului Ilie Bolojan, provin din alocări de la stat sau de la consiliile județene, ceea ce transformă primăriile în structuri dependente financiar.
O primărie trebuie să plătească salarii, iluminat public, întreținerea drumurilor și contribuțiile la proiecte naționale de dezvoltare și europene, chiar dacă veniturile nu cresc. În aceste condiții, două comune apropiate ajung să finanțeze două aparate administrative aproape identice pentru populații relativ mici.
Comasarea ar însemna o singură structură administrativă și implicit cheltuieli mai reduse. Nu dispar serviciile publice, ci doar redundanța administrativă. Din acest motiv, discuția despre reorganizarea teritorială nu mai este doar teoretică. Ea începe să fie determinată de realitatea bugetară.
Stâlpeniul și tradiția reorganizărilor administrative
Pentru zona Stâlpeni, ideea unei reorganizări nu este pentru administrația Șerbănoiu – Mesteacăn o prioritate, dar deloc nouă, dacă privim istoria ultimelor două secole. În secolul al XIX-lea localitatea era centru administrativ pentru un număr mare de comune din plasa Râurile. Ulterior, această structură s-a extins prin unirea cu plasa Argeșel, iar Stâlpeniul a administrat un teritoriu și mai vast, fiind centrul administrativ al plasei Râurile – Argeșel.
După al Doilea Război Mondial au urmat noi schimbări, când comuna Livezeni a fost desființată și integrată comunei Stâlpeni. Reforma administrativă din 1968, comuna Rădești, cu satele Pițigaia și Ogrezea (Filipești), se desființează și se include și aceasta în comuna Stâlpeni.
Practic, configurația actuală a comunei este rezultatul unor decizii administrative repetate, adaptate contextului economic al fiecărei epoci. Comunitățile nu au dispărut, ci s-au reorganizat pentru a funcționa mai eficient. Din această perspectivă, o eventuală comasare viitoare pe modelul comunelor Beltiug și Socond din Satu Mare ar continua un proces istoric la Stâlpeni, nu o ruptură. Istoria arată că structura administrativă s-a modificat ori de câte ori realitatea economică a impus acest lucru.
Datele actuale explică de ce apare nevoia unei astfel de dezbateri, iar acum realitatea o impune fără îndoială.
Variante de comasare
Conform recensământului din 2021 comuna Stâlpeni are aproximativ 4.418 locuitori. Bugetul total al anului 2024 a fost de aproximativ 13,7 milioane lei, cel mai mare avut de comuna Stâlpeni vreodată. Asta înseamnă un buget de aproximativ 3.100 lei pe locuitor, sumă care trebuie să acopere salarii, iluminat public, drumuri, utilități, asistență socială și investiții. În condițiile în care doar o mică parte provine din taxe locale, administrația depinde masiv de transferurile guvernamentale.
Într-un scenariu de reformă, soluția evidentă devine comasarea comunelor apropiate geografic. În jurul Stâlpeniului există trei variante naturale, fiecare cu efecte diferite.
1. Varianta Stâlpeni – Mihăești
O eventuală unire cu Mihăești ar crea una dintre cele mai mari comune din zona Muscel. Mihăești are aproximativ 5.726 locuitori, cu peste 1.300 locuitori mai mare față de Stâlpeni. O unire ar crea o localitate de circa 10.100 locuitori. Folosind raportul bugetar mediu de aproximativ 3.100 lei pe locuitor, noua comună ar avea un buget anual apropiat de 31 milioane lei.
Populația totală ar depăși astfel cu mult pragul unei comune medii, apropiindu-se de nivelul unui oraș mic, iar bugetul rezultat ar deveni mult mai consistent decât în prezent. Un astfel de nivel schimbă radical statutul administrativ. Ar permite un aparat mai redus raportat la populație și ar justifica servicii permanente precum poliție locală reală, urbanism funcțional și echipe tehnice proprii pentru intervenții.
În prezent, multe lucrări se fac fragmentat deoarece fiecare comună își permite doar contracte mici. O comună de peste zece mii de locuitori ar putea lansa licitații mai mari, cu costuri unitare mai mici. Geografic, varianta este logică deoarece localitățile sunt apropiate și conectate prin fluxuri zilnice de infrastructură rutieră.
Economic, Mihăești aduce mai multă populație activă și zone rezidențiale în extindere. Practic s-ar forma un pol local între Câmpulung și zona metropolitană Pitești. Ar fi cea mai puternică variantă financiară dintre toate.
2. Varianta Stâlpeni – Țițești
Unirea cu Țițești ar produce o comună mai echilibrată ca structură rurală și ca dimensiune. Țițești are aproximativ 5.232 locuitori, iar împreună cu Stâlpeni s-ar ajunge la aproape 9.650 locuitori și un buget estimat de circa 30 milioane lei anual.
Această variantă este mai echilibrată demografic, deoarece niciuna dintre localități nu ar domina administrativ complet cealaltă, ceea ce ar reduce tensiunile politice. Populațiile sunt oarecum comparabile, iar specificul economic este apropiat, determinat de apropierea de Mioveni, ceea ce ar face integrarea mai ușor de acceptat de comunități.
Beneficiul principal ar fi crearea unei comune compacte pe valea Râului Târgului și zonele deluroase de est, cu infrastructură relativ dezvoltată. Investițiile în drumuri și utilități ar deveni coerente, nu fragmentate între două bugete mici. În plus, un buget apropiat de 30 milioane lei ar permite acces mai ușor la proiecte europene unde cofinanțarea reprezintă problema principală.
Populațiile sunt comparabile, mai ales în zona Livezeni – Țițești – Bucșenești – Lotași, ceea ce ar face integrarea mai ușor de acceptat de comunități. Distanțele dintre sate sunt relativ reduse, iar legăturile sociale există deja în mod natural. Prin urmare, din punct de vedere social aceasta ar fi probabil varianta cea mai ușor acceptată de populație deoarece diferențele de mărime sunt reduse și nu ar apărea sentimentul de absorbție. Ar fi o reorganizare discretă, dar eficientă financiar.
3. Varianta Stâlpeni – Bălilești
Unirea cu Bălilești ar crea o comună compactă geografic și ușor de administrat. Bălilești are aproximativ 4.400 locuitori conform datelor demografice locale agregate din statistici județene recente. O unire cu Stâlpeni ar crea o comună de aproximativ 8.800–9.000 locuitori și un buget estimat între 27 și 28 milioane lei anual.
Aceasta ar fi varianta cea mai apropiată ca profil rural, ambele localități având o structură agricolă similară și localități dispersate. Continuitatea teritorială ar simplifica organizarea serviciilor publice și transportul între sate. Costurile de reorganizare ar fi probabil cele mai mici dintre toate variantele posibile, iar bugetul rezultat ar deveni suficient de mare pentru investiții locale constante, fără a transforma radical structura zonei.
Totuși, impactul economic ar fi mai redus decât în celelalte variante. Nu ar apărea un centru semi-urban puternic, ci o comună mare rurală. Investițiile ar merge mai mult spre utilități și mai puțin spre dezvoltare economică. Ar fi varianta cea mai conservatoare, dar și cea mai puțin transformatoare.
O rezistență politică, nu o alegere administrativă
În realitate, scenariul unei comasări nu ține cont de realitatea economică a țării și nici de voința cetățenilor, ci de opoziția aproape reflexă a președintelui PSD, Sorin Grindeanu și a primarilor, exprimată deschis la întâlnirea organizată de Asociația Comunelor din România.
Acolo, în timp ce unii edili afișau ceasuri și bijuterii greu de asociat cu austeritatea, discursul dominant a fost că reforma administrativă reprezintă un atac asupra locuitorilor și nu o soluție financiară. Mesajul a fost accentuat politic de Partidul Social Democrat, partid care deși a acceptat inițial reforma în coaliția cu Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România și Uniunea Democrată Maghiară din România, o amână de luni întregi și se comportă mai degrabă ca opoziție decât ca partener de guvernare.
În această logică, menținerea a mii de structuri administrative dependente de bugetul central nu este doar politică publică, ci devine o problemă publică majoră. Iar la nivelul comunei Stâlpeni, situația nu stă diferit față de această logică bugetofagă.
Primarul Șerbănoiu Gabi nu a arătat niciodată în cei 10 ani de mandat apetit pentru responsabilitate financiară, dovadă fiind readucerea pentru a patra oară în administrație a lui Mesteacăn Eugen, considerat de mulți adevăratul conducător administrativ al primăriei. În paralel, ignorând că banii de investiții nu vin de la PSD, ci de la guvernul României, Șerbănoiu a reacționat pe o rețea socială împotriva propriului partid, arătând nicio preocupare a acestuia față de o reformare a sistemului, ci doar conflicte interne.
Exemplul celor două comune din Satu Mare poate fi o excepție rară, dar poate reprezenta și începutul unei tendințe. Realitatea este însă aceea că majoritatea administrațiilor locale preferă dependența financiară în locul reorganizării care ar reduce funcții și influență politică. În aceste condiții, ideea unirii Stâlpeniului cu Țițești, Mihăești sau Bălilești rămâne un exercițiu teoretic de analiză, nu un obiectiv real al actualelor conduceri locale.
Foto: colaj imagini facebook și stalpeni.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News