Ideea că România funcționează în două viteze nu mai este demult o simplă figură de stil. Analizele economice recente, reluate și popularizate de profesorul Gabriel Șerban pe facebook și substack, pe baza declarațiilor și datelor prezentate de Ilie Bolojan, arată o ruptură clară între zonele care produc dezvoltare și o majoritate a comunelor care supraviețuiesc din redistribuire bugetară. În acest tablou, comuna Stâlpeni nu este o excepție, ci un caz-școală.
Bugetul local pentru anul 2025 arată, în cifre reci, de ce un model administrativ bugetofag gândit și administrat de Șerbănoiu anul trecut și încheiat cu un deficit la dezvoltare de peste 1.000.000 de lei, nu poate genera dezvoltare locală, indiferent de numărul proiectelor bifate pe hârtie, nu și în realitate.
De unde vin banii Stâlpeniului la bugetul local și ce spun procentele
Pentru că se apropie timpul aprobării bugetului anual al comunei Stâlpeni, am constat că pentru anul 2025 acesta a fost de aproximativ 13,44 milioane lei. Din această sumă, veniturile proprii reale ale comunei au fost de aproximativ 1,4–1,5 milioane lei. Aici intră impozitele și taxele pe proprietate, impozitele pe mijloacele de transport, taxele judiciare și extrajudiciare, concesiunile, chiriile și amenzile.
În termeni procentuali, asta înseamnă că Stâlpeni se autofinanțează doar în proporție de aproximativ 10 – 12 %. Restul de aproape 88 – 90 % din buget provine din bani transferați de la stat. Vorbim despre cote defalcate din impozitul pe venit, sume defalcate din TVA, subvenții de la bugetul de stat, fonduri guvernamentale precum Anghel Saligny, alocări din PNRR și alte mecanisme de echilibrare bugetară.
Această dependență aproape totală „de centru” confirmă exact diagnosticul pus de profesorul Gabriel Șerban la nivel național. În medie, spune acesta, „83 la sută din bugetele primăriilor din România provin din transferuri de la București. În UE, media este de 51 la sută.” Stâlpeni nu doar că se încadrează în această statistică, ci, cu raportul de 88 – 90%, o depășește.
Cât produce localitatea Stâlpeni și cât costă administrația Șerbănoiu
Un indicator esențial pentru a înțelege dacă o comunitate este viabilă este raportul dintre veniturile proprii și costurile administrative. Adică dacă, din ceea ce colectează din taxe și impozite la bugetul local, își permită măcar să plătească salariile funcționarilor din Primăria Stâlpeni, inclusiv pe cei care cumulează pensia cu salariul.
În cazul Stâlpeniului, fondul total de salarii pentru anul 2025 a fost de 4,636 milioane lei, pentru 62 de posturi ocupate în aparatul primăriei și serviciile subordonate. Asta înseamnă că doar salariile administrației Șerbănoiu depășesc de peste trei ori totalul veniturilor proprii ale comunei. Cu alte cuvinte, chiar dacă fiecare leu din taxe și impozite locale ar fi direcționat exclusiv către salarii, primăria tot nu și-ar putea plăti personalul.
Diferența este acoperită integral din bani veniți de la stat. Bani pentru care primarul trebuie să presteze politic, fie prin obediență față de partid, fie prin alte forme care pot răspunde la întrebări de genul „de ce consilierul personal al lui Șerbănoiu este tocmai din Bradu” sau „de ce tocmai din Bradu sunt principalele firme care primesc cele mai grase contracte prin achiziție directă semnate de primarul din Stâlpeni.”
Profesorul Gabriel Șerban descrie acest mecanism la nivel național ca fiind unul absurd din punct de vedere economic. Administrația locală cheltuiește de peste patru ori mai mult pe salarii decât reușește să colecteze de la cetățeni. În Uniunea Europeană, majoritatea autorităților locale își acoperă cheltuielile de personal din venituri proprii.
La Stâlpeni, acest lucru este imposibil, deși suntem parte din UE.
Asistență socială și supraviețuire administrativă
Un alt capitol care spune multe despre modelul de funcționare al comunei este cel al asistenței sociale. În bugetul pentru 2025, cheltuielile pentru acest domeniu se ridică la peste 4 milioane lei, aproape o treime din bugetul total.
Indemnizațiile pentru persoanele cu handicap, ajutoarele pentru încălzire și alte forme de sprijin sunt cheltuieli necesare și, în mare parte, impuse prin lege. Problema apare atunci când aceste sume nu sunt dublate de politici locale care să creeze locuri de muncă și venituri proprii.
Așa cum observă profesorul Șerban, în multe comune rurale primăria nu mai este o instituție de servicii publice, ci principalul angajator stabil și principalul distribuitor de ajutoare. Deși bugetul nu stimulează dezvoltarea, ci întreține dependența economică și socială, această situație este una avantajoasă pentru un primar care astfel, își asigură masa de votanți dependentă de banii care trec prin dispozițiile sale.
Investiții multe pe hârtie, impact mic în finalizarea lor
Pe hârtie, bugetul Stâlpeniului include investiții în canalizare, drumuri, racordări la gaze, digitalizare sau infrastructură educațională. Multe dintre ele sunt finanțate din PNRR, Anghel Saligny sau din excedentul bugetar. Problema este că aceste investiții sunt fragmentate și lipsite de o viziune regională. Sunt proiecte mici, dispersate, care nu schimbă structura economică a localității și nu generează venituri suplimentare.
Observăm că după 2 ani de „dezmăț bugetar”, la Stâlpeni dispensarul uman este realizat și finanțat de CNI doar 15%, că pentru canalizarea de la Livezeni și Dealul Frumos, abia s-a atins un nivel de 5% maxim, iar drumurile modernizate tot prin Anghel Saligny, nu sunt nici ele în totalitate gata.
Ilie Bolojan a explicat clar acest fenomen. Cinci comune vecine construiesc cinci proiecte mici și ineficiente, în loc să investească într-un proiect mare, comun, care să aducă performanță și economii de scară. Stâlpeni, dar și comunele din jur funcționează în aceeași logică a supraviețuirii administrative, nu a dezvoltării reale.
De ce primarul depinde de partid, nu de contribuabil
Într-un astfel de sistem bugetar, relația de putere se schimbă fundamental. Când peste 85 % din bani vin de la stat, primarul nu este stimulat să răspundă în primul rând cetățenilor care plătesc taxe și impozite, ci partidului care controlează alocările bugetare.
Cu tot scandalul iscat în Stâlpeni la începutul anului de abuzurile primarului prin trecerea ca votată a HCL 1019/2025, taxele locale aduc puțini bani la buget. Chiar dacă ar fi dublate, deși asta înseamnă un efort în plus pentru cetățeni, ele nu ar putea susține funcționarea aparatului administrativ. În schimb, un program guvernamental sau o rectificare bugetară poate acoperi salarii, utilități și investiții.
Așa se explică poate și de ce primarul Gabi Șerbănoiu a ales să riște un abuz de procedură, ignorând votul Consiliului Local și considerând proiectul privind taxele și impozitele ca fiind adoptat la a treia încercare, întrucât respingerea acestuia ar fi atras penalități și amânări la alocările de la bugetul de stat, conform OUG și Legii bugetului adoptate la final de an.
Iar în condițiile în care majoritatea banilor comunei vin de la centru, acest lucru ar fi pus în pericol funcționarea primăriei, cu atât mai mult cu cât administrația s-a împrumutat din nou cu 350.000 de lei din excedentul din anii trecuți, pentru a-și acoperi cheltuielile de funcționare până în martie 2026.
Aceasta este explicația pentru care, așa cum arată Gabriel Șerban, primarii comunelor mici sunt mult mai atașați de partid decât de contribuabil. Supraviețuirea administrației locale depinde de relația cu centrul politic, nu de performanța economică locală. În acest context, cetățeanul devine secundar. Votul contează, dar nu pentru a valida un model de dezvoltare, ci pentru a menține accesul la robinetul bugetar.
Stâlpeni, studiu de caz pentru „România bugetofagă”
Analizând bugetul Stâlpeniului pentru anul 2025, concluzia este una dură, dar greu de contestat. Comuna nu se dezvoltă prin buget, ci este menținută în viață de banii veniți de la Guvern sau de la Consiliul Județean. Veniturile proprii sunt marginale, cheltuielile de funcționare domină, salariile și asistența socială consumă cea mai mare parte a resurselor, iar investițiile nu schimbă structura economică locală.
Exact acesta este modelul descris de profesorul Gabriel Șerban sub sintagma „România în perfuzii”. Un sistem care nu cade, dar nici nu merge înainte. Iar problema nu este lipsa banilor, ci modul în care sunt administrați. Atât timp cât comuna va rămâne dependentă aproape integral de transferuri de la stat, dezvoltarea reală va rămâne doar un slogan electoral.
Fără reforme administrative, la care din păcate PSD se opune vehement, fără investiții în proiecte locale care să aducă locuri de muncă și fără o schimbare de logică de la supraviețuire la performanță, comuna Stâlpeni, din păcate, va continua să funcționeze într-un sistem care consumă resurse publice, dar produce foarte puțină dezvoltare locală.
Foto: colaj imagini facebook Gabriel Șerban și Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News