În ultimii șase ani, grupul de Facebook „Stâlpeni, comuna noastră!” a devenit principalul spațiu online de dezbatere al comunității. Creat în 25 martie 2020 ca alternativă la comunicarea controlată politic de PSD și administrat inițial de reprezentanți ai mai multor formațiuni locale, grupul promitea libertatea exprimării și o administrare echilibrată.
Astăzi, însă, după eliminarea treptată a celorlalți administratori și excluderea unor voci incomode, inclusiv a mea și a paginii Facebook Gazeta de Stâlpeni, tot mai mulți membri se întreabă de ce acest proiect comunitar a fost confiscat și transformat într-un instrument aflat la discreția a două persoane, unul din ei cu intenții declarate de a candida la primărie în 2028.
De la promisiunea unei comunități deschise la administrarea discreționară a unui grup de Facebook
În primăvara anului 2020 comunicarea oficială a administrației locale era deja percepută de mulți cetățeni ca fiind insuficientă, iar paginile administrate direct sau indirect de reprezentanți ai puterii locale nu ofereau întotdeauna posibilitatea exprimării unor opinii critice. Așa a apărut o inițiativă de comunicare alternativă, un grup al cărui inițiator, Daniel Dobrișan, promitea exact contrariul: pluralism, reprezentare și libertatea exprimării în limitele unui limbaj decent.
La șase ani de la înființare, situația este radical diferită. Dintr-un spațiu construit pe ideea reprezentării echilibrate a comunității, grupul „Stâlpeni, comuna noastră!” a ajuns să fie administrat exclusiv de două persoane care decid discreționar cine poate participa la dezbateri și cine nu. Astfel încât „comuna” nu mai este a noastră, este a lor, a celor doi și celor de ai căror interese par mai apropiați decât acum 6 ani.
Un grup născut din nevoia unei alternative la comunicarea controlată politic
În mesajul publicat pe 25 martie 2020, fondatorul grupului, Daniel Dobrișan, explica că scopul mecanismului de administrare era acela de a garanta că „toți locuitorii pot face parte din grup și își pot spune părerile și opiniile fără ca cineva să le îngrădească acest drept”. Era o promisiune clară și ușor de înțeles. Grupul trebuia să fie opusul paginilor controlate politic și să ofere loc pentru opinii diferite.
„Grupul nu are de-a face cu politica, se acceptă postări de la oricine, se acceptă orice fel de postări, se poate posta legat de orice domeniu(mediu, sănătate, politică, sport, informații de interes general, glume, bancuri etc) însă în limita unui limbaj decent și fără a aduce jigniri vreunei persoane sau vreunui grup de persoane. Motivul pentru care am ales această metodă de administrare a grupului este pentru a ne asigura că toți locuitorii pot face parte din grup și își pot spune părerile și opiniile fără ca cineva să le îngrădească acest drept.”
Această promisiune a atras rapid zeci, apoi sute de membri, printre care m-am numărat și eu. Oamenii au venit nu pentru că aveau nevoie de încă o pagină de propagandă locală, ci pentru că își doreau un loc în care să poată pune întrebări, să semnaleze probleme și să participe la discuții relevante pentru comunitate. Tocmai această libertate a făcut ca grupul să devină, în timp, principalul spațiu de dezbatere online al comunei.
Astăzi, când publicația locală cu care cei doi spun că sunt în concurență după ce au ales să părăsească redacția sau cetățeni incomozi sunt excluși fără a încălca regulile declarate ale grupului, apare întrebarea legitimă: ce a mai rămas din principiile care au stat la baza înființării sale? Excluderea Gazetei de Stâlpeni, după distribuirea unui articol despre problema câinilor comunitari, reprezintă poate cel mai clar semnal că principiile fondatoare ale grupului au fost abandonate.
Cronologia unei administrări care a devenit tot mai puțin reprezentative
Istoria grupului este importantă pentru că arată cât de mare este diferența dintre proiectul inițial și realitatea de astăzi. La lansare, administrarea era împărțită între reprezentanți ai mai multor formațiuni politice locale. Daniel Dobrișan vorbea despre o formulă „democratică”, în care fiecare partid avea un reprezentant, tocmai pentru a împiedica monopolizarea deciziilor.
În martie 2020, administratorii erau Daniel Dobrișan (USR-PLUS), Elena Panainte (PNL), Alex Tănase (PSD) și Constantin Cuțic (Pro România). În iunie 2020, aceeași formulă era prezentată drept garanția imparțialității. În lunile următoare au avut loc schimbări succesive: Elena Panainte a fost înlocuită de Ionela Birea, Constantin Cuțic a fost înlocuit de Corina Ceaușescu, iar ulterior Alexandru Pavel-Mîndreanu a fost cooptat ca reprezentant USR.
Indiferent de schimbările de nume, principiul declarat rămânea același: administrare plurală, consultare și echilibru. Chiar și în situațiile tensionate din 2020, Daniel Dobrișan sublinia că sancțiunile se luau prin acordul administratorilor și că deciziile nu aparțineau unei singure persoane. În timp însă, această structură s-a erodat. Administratorii inițiali au dispărut treptat din conducerea grupului, iar puterea de decizie s-a concentrat în mâinile unui număr tot mai mic de persoane.
Astăzi, grupul care trebuia să fie administrat de reprezentanți diverși ai comunității este controlat practic de doar două persoane care decid unilateral cine poate participa și cine nu. Unul din ei, așa cum arătam la început, cu ambiții politice declarate. Nu pot să nu remarc și un apetit evident al celor doi pentru denumiri pompoase și autoproclamări de reprezentativitate. Grupul de facebook a fost denumit „Stâlpeni, comuna noastră!”, apoi asociația (ONG) a primit același nume, ulterior blogul creat s-a numit „Vocea Comunității Stâlpeni”.
Problema nu este creativitatea denumirilor, ci tentația de a sugera că un grup restrâns ar vorbi în numele tuturor. În realitate, comunitatea nu are o singură voce, oricât de insistent ar fi ambalată ideea. În lipsa unui mandat real de reprezentare, astfel de titulaturi ajung să sune mai degrabă grandios decât credibil, motiv pentru care în comunitate au apărut și ironii la adresa lor, precum comparația cu „Vocea României”.
Creșterea grupului s-a datorat dezbaterilor, nu restricțiilor
Un alt paradox al situației actuale este legat de dimensiunea grupului. Dacă în primii ani Daniel Dobrișan susținea că obiectivul principal este dialogul și nu numărul de membri, în ultimul timp administratorii au evidențiat frecvent faptul că grupul a depășit pragul de 6.200 de membri. Și că ei sunt cei care au muncit pentru acest număr de membri. Felicitări, dar contradicția există!
Această cifră este una semnificativă pentru o comună care mai are puțin peste 4.000 de locuitori. Este evident că grupul și-a depășit de mult granițele geografice și că include foști locuitori, persoane cu rude în comună, oameni interesați de viața locală și cititori ai publicațiilor care au reflectat constant problemele comunității.
Această creștere nu poate fi explicată prin postările de vânzări, anunțurile ocazionale sau fotografiile distribuite pe grup. Ea s-a produs în principal datorită dezbaterilor, controverselor și informațiilor relevante la început pentru comunitate. Mii de oameni au urmărit grupul pentru că acolo se discutau probleme reale: investiții, administrație, școală, infrastructură, animale fără stăpân, alegeri sau activitatea autorităților.
În această evoluție, Gazeta de Stâlpeni a avut o contribuție care greu poate fi negată de cei doi. Timp de ani de zile, articolele publicației au generat dezbateri, au adus informații documentate și au oferit subiecte de interes public care au atras participarea membrilor. Este greu de susținut că grupul ar fi ajuns la actuala dimensiune fără aceste contribuții.
Cu atât mai absurdă apare excluderea a doua oară a unei publicații care a contribuit la creșterea interesului pentru grup și la consolidarea rolului său de spațiu comunitar. Dar mai grav este faptul că această decizie a fost justificată printr-o explicație care ridică numeroase semne de întrebare și care contrazice chiar evoluția grupului în ultimii ani.
Excluderea Gazetei de Stâlpeni și falsa justificare a „relevanței locale”
Pe 10 iunie 2026, după ce au blocat de două ori un articol despre un articol al Gazetei, administratorii au anunțat că vor restricționa participarea celor care „nu au legătură cu comuna Stâlpeni” sau care nu sunt deja membri ai grupului. Motivația invocată a fost … menținerea relevanței grupului pentru comunitate.
„Bună dimineața, Din cauza noilor reguli ale Facebook de a permite tuturor utilizatorilor să participe la postări pe grupuri publice, am decis să restricționăm participarea în grup pentru cei care nu au legătură cu comuna Stâlpeni, sau nu sunt deja membri ai grupului. Obiectivul acestei decizii este menținerea relevanței grupului pentru comuna Stâlpeni. Zi plăcută tuturor!
Problema este că această justificare nu explică eliminarea Gazetei de Stâlpeni, parte a comunității și membru din grup la data blocării. Mai mult, articolul distribuit avea ca subiect închiderea adăpostului de la Uzunu și efectele acestei situații asupra gestionării câinilor comunitari din Stâlpeni și primăriile din Argeș. Sigur, acolo aminteam că au trecut 7 luni de când Daniel Dobrișan, unul din administratorii grupului de facebook, spunea că va construi un adăpost pentru câini și nu s-a ținut de cuvânt, dar este dificil de imaginat un subiect mai relevant pentru comunitatea locală decât o problemă care privește direct obligațiile administrațiilor și viața locuitorilor.
Mai mult, regulile istorice ale grupului vorbeau despre o comună a „noastră!” și despre conținut local, nu despre identitatea celui care publică. Dacă un material privește comuna Stâlpeni și interesele cetățenilor săi, atunci el se încadrează perfect în spiritul regulilor formulate chiar de fondatorii grupului. Chiar și azi este scris la secțiunea „Despre” că acest grup este „destinat tuturor persoanelor care locuiesc, au locuit sau au legături cu comuna Stâlpeni. Pe acest grup toți membri pot posta orice își doresc atâta timp cât folosesc un limbaj decent fără a aduce jigniri asupra vreunei persoane sau grup de persoane.”
În realitate, excluderea unei publicații locale care nu a folosit un limbaj indecent, ridică suspiciunea că nu relevanța conținutului a fost problema, ci caracterul său critic. Această transformare nu poate fi ignorată, deoarece reprezintă trecerea de la un model colectiv și reprezentativ la unul centralizat și discreționar. Iar atunci când criteriile de moderare devin neclare și selective, comunitatea pierde încrederea că regulile sunt aplicate egal pentru toți.
O nouă încercare de a reconstrui un spațiu deschis de dialog
Din acest motiv am creat grupul „Comunitatea Gazeta de Stâlpeni”. La câteva zile de la momentul lansării sale, acesta are doar 29 de membri, o cifră desigur modestă în comparație cu dimensiunea grupului unde am fost exclus. Totuși, scopul său nu este competiția pentru statistici și nici acumularea rapidă de membri.
Obiectivul nu este crearea unui grup personal, ci este reconstruirea unui spațiu de comunicare în care opiniile să nu fie filtrate în funcție de interese politice, relații personale sau sensibilitățile unor persoane aflate temporar în poziții de influență. Administrarea grupului va fi deschisă tuturor persoanelor de bună-credință care doresc să contribuie la menținerea unui dialog civilizat și echilibrat. Am trimis deja o cerere de a prelua rolul de administrator către un membru din grup, aștept un răspuns pozitiv.
Vă invit să vă înscrieți și, dacă doriți să fiți administrator, îmi puteți cere, pentru că nu îmi propun să îmi consum timpul administrând grupuri de Facebook. Prefer să scriu, să documentez și să public informații de interes public, nu să moderez dispute și orgolii.
Experiența ultimilor ani arată că o comunitate are nevoie de canale de comunicare independente, mai ales atunci când spațiile existente ajung să fie controlate de persoane care confundă administrarea unei comunități cu exercitarea unei puteri personale. Istoria grupului „Stâlpeni, comuna noastră!” demonstrează cât de ușor poate fi confiscat un proiect construit pe ideea libertății de exprimare. Dar arată și că nevoia de dialog autentic nu dispare. Ea găsește întotdeauna alte forme de manifestare.
Comunitățile sănătoase nu se construiesc prin scuze penibile și prin excludere, ci prin dialog. Iar atunci când un spațiu de dezbatere este confiscat, singura soluție rămâne construirea altuia, pe baze mai solide și cu reguli aplicate egal tuturor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News