România trece printr-o perioadă în care furia împotriva sistemului actual pare să domine discursul public, atât în țară, cât și în diaspora. Această furie este alimentată de dezamăgirea profundă față de un stat care a promis modernizare și dreptate, dar care continuă să dezamăgească prin corupție, abuzuri și privilegii pentru unii. În acest context, nu este surprinzător că mulți dintre cei plecați în diaspora au ales să-și exprime protestul prin susținerea unor candidați sau partide antisistem. Însă, cât de benefică este această alegere pentru România?
Schimbarea sistemului: o nevoie reală, dar ce punem în loc?
Românii din diaspora, la fel ca mulți dintre cei rămași acasă, doresc o schimbare. Sistemul actual este perceput drept ineficient și nedrept, iar frustrările sunt legitime. Decizia PSD și PNL de a guverna împreună până în 2065, ca parte a unei alternanțe politice negociate, a fost interpretată ca o încercare de capturare a statului, nu de consolidare a democrației. Ideea alternanței la guvernare – un pilon fundamental al democrației – este grav afectată, iar consecințele acestui pact par să alimenteze și mai mult neîncrederea oamenilor în instituții.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că, în pofida deficiențelor, sistemul actual este democratic. România a avut alternanțe la guvernare, iar cetățenii și-au exprimat de mai multe ori voința prin vot. Problema majoră nu este existența unui sistem democratic, ci modul în care acesta este administrat, cu abateri frecvente de la statul de drept. Inclusiv deciziile Curții Constituționale provoacă furie, românii ieșind în stradă tocmai pentru că instituțiile statului joacă incorect și pe față pentru competitori și partide care formează sistemul de astăzi.
Scara valorilor: urcăm sau coborâm?
Petre Țuțea spunea că banul este o scară pe care urci în rai sau cobori în iad, direcția însemnând buna credință cu care este folosit. Păstrând valoarea indusă de Țuțea în această metaforă, la fel este și sistemul care administrează o țară. Dacă este unul de bună credință, urcăm ca națiune. Dacă este însă unul de rea credință, care promovează tirania, inechitatea și privilegii pentru un grup de conducători, inclusiv ajungerea la putere a celor de bună credință, atunci este o direcție care ne coboară în iadul umanității.
La 35 de ani de la căderea comunismului, România a făcut progrese notabile, urcând pe această scară. Am trecut de la o economie centralizată la o economie de piață, ne-am integrat în Uniunea Europeană și am obținut libera circulație a persoanelor, mărfurilor și capitalului. Accesul în spațiul Schengen, programat pentru 1 ianuarie 2025, marchează o nouă etapă importantă în parcursul european al țării. La aceasta se adaugă libera călătorie în Statele Unite, fără viză, anunțată de Ambasada SUA la București.
Am obținut libertatea de a circula liber, dar cu toate acestea, statul de drept rămâne o provocare majoră în România. Legea continuă să fie interpretată și aplicată selectiv, în funcție de interesele celor aflați la putere sau ale celor cu influență financiară. În loc ca partidele aflate la putere să asigure egalitatea în fața legii, statul creează impresia unui sistem dual, care generează furie și frustrare în rândul cetățenilor. Inclusiv a celor din diaspora, cu consecințele votului antisistem dat pe 24 noiembrie.
Vidul de încredere și pericolul personajelor mesianice
Această ruptură dintre stat și cetățeni lasă un vid de încredere, care este exploatat de forțe populiste sau mesianice. În diaspora, acest fenomen este amplificat de o combinație de idealism și dorința de a sancționa un sistem perceput ca nereformat. Dar susținerea unor candidați care promovează teorii mesianice, contrafactuale, conspiraționiste și un discurs pro-Rusia, este un exemplu periculos de cum furia poate conduce la decizii care afectează viitorul țării.
Într-un context internațional fragil, în care Rusia poartă un război hibrid împotriva democrațiilor occidentale, România nu își poate permite să devină vulnerabilă în fața destabilizării. Alegerea unor soluții de tip antisistem, care promit reforme miraculoase, dar aduc în realitate ideologii retrograde sau conexiuni ostile, reprezintă un risc imens.
De ce persoana contează mai puțin decât ideea sau sistemul pe care îl susține
În discuțiile despre alegeri, prea multă atenție este acordată adesea persoanelor – pregătirii lor, abilităților de comunicare sau carismei. În mod ironic, aceste detalii devin criterii decisive, deși semnificația reală a votului depășește cu mult individul. Alegerile nu sunt despre cine ocupă o funcție, ci despre ce simbolizează acea funcție și ce direcție imprimă pentru țară.
Un exemplu elocvent este discuția despre competențele candidaților la președinție. S-a vorbit mult despre lipsa de pregătire a unui candidat, deși nici celălalt nu excelează. De exemplu, deși un pretendent susține că vorbește șase limbi străine, nivelul său de engleză este mediu sau chiar sub acest prag.
Un președinte pro-Rusia, de exemplu, nu ar fi doar o altă persoană nepregătită pusă sub iluzia competenței la Cotroceni, așa cum „ne-am fript” cu Iohannis, ci un simbol al întoarcerii României în sfera de influență a unei puteri care se opune civilizației occidentale. Un astfel de lider ar putea redirecționa politica externă, slăbind relațiile cu partenerii occidentali și transformând România într-un stat vulnerabil, marginalizat și expus influenței destabilizatoare a Kremlinului.
Prin urmare, votul nu este unul pentru un individ sau altul, ci este o alegere între două viziuni. Pe de o parte, avem direcția europeană, bazată pe valori precum statul de drept, democrația și libertatea individuală. Pe de altă parte, există tentația unui model autoritar, în care controlul centralizat, cenzura și lipsa de transparență devin norme.
Pericolul de a coborî din nou în Iad
Românii trebuie să penalizeze partidele sistem, dar să continue să urce pe scara valorilor, consolidând statul de drept și democrația. Acest proces presupune responsabilitate din partea alegătorilor și a liderilor politici, chestiune greu de atins în contextul ignorării educației din ultimii zeci de ani și a unei mințiri continue a populației prin televiziuni care servesc intereselor sistemului actual. Însă nu imposibil.
Nu putem rezolva problemele actuale printr-o întoarcere în trecut, fie el legionar sau comunist, care a produs suferințe imense pentru această țară. Ar fi o coborâre pe scara bunei credințe despre care vorbeam în acest articol. Da, furia împotriva sistemului actual este justificată, dar răspunsul la această furie nu trebuie să fie distrugerea a ceea ce s-a construit, ci îmbunătățirea continuă.
Alegătorii, indiferent dacă se află în țară sau în diaspora, au o responsabilitate imensă: să sprijine un proces de reformă care duce România mai departe, nu înapoi. Și în loc să alimentăm dezamăgirile, ar trebui să reflectăm asupra întrebării fundamentale: ce fel de viitor dorim pentru România? Este un moment de cotitură, în care fiecare alegere contează mai mult ca oricând.
Foto: Freepik AI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News