Există în cursul întregii lor vieți, la oamenii de bună credință, o limită a penibilului peste care nu vor trece nici în ruptul capului. De bună credință fiind, acești oameni țin la imaginea lor publică, la ceea ce ar putea face ca satul și lumea să râdă de ei: „uite și la ăsta!” Unii numesc asta bun simț.
Există și a altă categorie de oameni care, în materie de penibilitate, nu au nicio limită. Atunci când crezi că mai jos de atât nu pot coborî țin să te contrazică, pentru că sunt în stare de penibilități și mai mari. Vorba grupului Divertis într-un scheci intitulat „Despre prostie”: „ceva îi deranjează, ceva ce nu au. Ce au ei îi deranjează pe alții.”
„Ce faci, fă?” „Uite, fă, fac educație.”
Atunci când am întrebat-o la telefon pe doamna director al liceului Stâlpeni dacă în instituția pe care o conduce se vorbește cu „fă”, a tăcut mâlc. Mă sunase bucuroasă, după ce a aflat că i-am cerut pe facebook și demisia doamnei director adjunct, nu numai a dumneaei. Nu înțelesese nici atunci, cum nu înțelege nici astăzi, că nu am nimic personal cu cineva, ci că acel copil din „Povestea Prostiei”, respectiv liceul, riscă să sucombe cu două femei care ar trebui să îi poarte de grijă, dar care nu au timp pentru că sunt ocupate să se păruie în văzul lumii.
„Așa”, a zis după un timp, pentru că nu se aștepta să întreb așa ceva. Ca și cum eu nu înțelegeam faptul că apelul pe care mi-l dădea, bucuroasă, nu era altceva decât o altă porție de păruială cu doamna director adjunct, una în care să îmi spună mie cine e doamna adjunct. „Așa ce?” am spus eu. „Doamna director, se vorbește sau nu se vorbește cu „fă” în liceul Stâlpeni?” A tăcut iarăși și, după câteva secunde bune, a prins grai: „Altă întrebare?”.
Soția mea, care este profesor din anul 1991, atunci când i-am spus despre limbajul folosit în liceul Stâlpeni s-a crucit și nu i-a venit să creadă. „Cum așa? Tu vorbești serios? Și eu lucrez într-o școală de la țară, am fost și prin alte școli din mediul rural, dar așa ceva nu este acceptabil. Păi au ajuns profesorii țațe?” Nu știu exact dacă chiar așa a sunat uimirea soției, dar aceasta este ideea.
De ce scriu asta? Pentru că tocmai am publicat un interviu pe care am avut onoarea să mi-l acorde un mare profesor al comunei Stâlpeni, domnul Ștefan Olteanu și în care, la final, asta spune: terminați cu comportamentul acesta care este păgubos și compexul de inferioritate că suntem de la țară. Nu ar trebui să fim cu nimic mai prejos față de celelalte licee dacă căutăm să facem ceea ce este corect, spre a atinge performanța și suntem focalizați pe rezultate.
Doar că acest mesaj a trecut pe lângă urechile celor de care depinde soarta liceului precum acceleratul prin haltă. Despre ce performanță să discutăm, dacă liceul nu mai este unul de la țară, ci unul așezat intenționat pe marginea șanțului? „Ce faci, fă? Bine, fă, fac educație.” Serios?
Arde, dar nu că scrie „ăla”.
Într-o altă postare penibilă pusă pe facebook, că de publicat nu îl mai publică nimeni, așa mare ziarist a ajuns, un domn agramat despre care am spus că se comportă precum un pudel și căruia nu doresc să îi dau prea mare importanță tocmai pentru că este un om mic, spunea că atunci când scriu eu ceva, arde! Îmi și imaginez conversația avută cu cea căreia îi spune Gogu și care nu știe care este diferența dintre interviu și inventar: „Alo, Bubico, aici ăăăă, Gogu. Sări că arde! Imediat să faci ham-ham la nenorocitul ăla, că iar s-a luat de mam-mare și nu mai pupă săraca de mine sinecura aia, care e sarcină de partid, dacă își dă demisia”. Și Bubico a lătrat, evident.
Dar nu el este subiectul a ceea ce vreau să spun, ci expresia folosită că „arde”. Că nu știu dacă știți, dar au fost pompierii miercuri la liceu în control. O inspecție despre care se știa de vreo săptămână că vine, cel puțin la primărie. Și care comisie, bucuroasă să constate că la liceu s-a montat hidrant nou, a ordonat să se bage mașina de pompieri în curte și să alimenteze cu apă de la hidrant.
Hidrantul nou, așa cum v-am spus, plătit și montat prin grija primăriei, respectiv a domnului Dumitrescu, șeful ISU și cel căruia tocmai i-au schimbat încadrarea în organigrama primăriei, stabilindu-i salariul brut, fără sporuri, la 5.800 de lei/lună prin hotărâre de consiliu local. Și, nu numai atât, că domnul este și singurul reprezentant al UAT Stâlpeni într-o societate de la Mioveni, având drepturi discreționare, fără a da socoteală nimănui pentru ce face acolo. Prin urmare, om de încredere.
Și când să dea pompierii drumul la apă … aer. Că domnii de la primărie nu au terminat treaba, respectiv să și lege hidrantul la rețeaua de apă a comunei. Au așteptat pompierii să curgă măcar un strop de ceva cu care se stinge focul atunci când arde, că … nimic.
Așa că s-au enervat și au închis și sala de sport de la liceu pe motiv lipsă autorizație ISU. Iar după ce anul trecut au dat o amendă primăriei de vreo 10.000 de lei dacă nu mă înșel, anul acesta sigur va mai fi una, posobil la fel de mare. Pe care o va plăti cine? Și, repet, primăria știa de acest control. O pot dovedi cu documente scrise.
Unde vor face elevii sport la iarnă sau când plouă? Afară?
Și ăsta nu este un subiect arzător, ci când scriu eu ceva care afectează naturelul simțitor al doamnei? Despre închiderea sălii de sport de ce nu a scris niciun Bubico, cine o fi el? Pentru așa subiect de ce nu se încing telefoanele?
Penibil.
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News