Un vânt năprasnic se pornește
Pe culmile unei păduri
Și-apoi se lasă către poale
Rupând din crengi și uscături.
O căprioară fuge,
Să se ascundă-n codru.
Mesteacănul o vede…
Acum să vezi prăpădu’.
Cu unduiri de crengi,
Coroana înfoiată,
Vorbi spre căprioară
De-a dreptu-nspăimântată:
– „Cât vezi cu ochi-n zare
Este pădurea mea!
Dacă nu faci ca mine
N-o să ai loc în ea.”
Și căprioara zice
Cu capu-n jos, plecat,
”N-am vrut ca să te supăr.
De vânt m-am aciuat.
Am pentru tine-o veste,
Mesteacăne fălos:
De vor veni cu drujba
Vei fi dat primul jos.
E loc și pentru mine, aici,
Dar bine, fie!
Eu fug din calea drujbei,
Pe tine GATER scrie.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News