Sfânta Parascheva a fost femeie. Niciun dubiu. Evlavioasă. Fără doar și poate. Într-o zi a plecat de acasă, ca noi toți. A ajuns în pustiul Iordanului și a viețuit în compania stelelor, animalelor și a rugăciunilor. Acolo a văzut un înger – se întâmplă când trăiești în singurătate – care i-a spus să plece acasă. Și s-a întors, cum m-aș întoarce eu din Franța. Aș trăi necunoscut printre necunoscuți, cu amintiri albastre și inutile.
Dar într-o zi, Parascheva a murit în indiferența generală. Și nimeni n-ar fi știut de umila ei existență, dacă un marinar mort pe mare nu și-ar fi găsit loc de veci în aceeași groapă în care zăcea Parascheva. Și din acea zi începe legenda sfintei. Se pare că trupul ei nu ar fi urmat cursul natural al cărnii spre putreziciune. Abia atunci satul a înțeles că au călcat ca netrebnicii pe pământ sfințit.
Racla sfintei a urmat un traseu balcanic, prin multe biserici, forțată de urgia semilunii otomane, care a ars Grecia, Bulgaria, Serbia, fără să reușească însă să dizolve credința creștină ortodoxă. Semn divin sau bunăvoința sultanilor? Într-un final, sfânta și-a găsit odihna de veci în ținutul Moldovei, racla fiind cumpărată (exemplu de inteligență politică!) de Vasile Lupu, domn al Moldovei, și depusă în biserica Trei Ierarhi. De aici până la Catedrala mitropolitană a fost un ultim pas.
Creștinismul a promis sfârșitul apocaliptic al lumii, angajând o armată de sfinți în oastea salvării. Se pare că nu s-a înșelat, văzând ce se întâmplă. În tumultul existenței, ne agățăm de orice promisiune care ne poate limita fricile. Așteptând rezultatul unor analize medicale, căutând o lumină în întunericul incertitudinilor noastre, investim încredere și speranță în universul extrasenzorial, atunci când nu mai există nicio soluție care să vină din lumescul nostru cel de toate zilele.
Este relația cu un Creator care există dincolo de scânteia primordială, pe care știința noastră limitată o numește Big Bang. Mulți au însă nevoie de un mijlocitor al acestei relații. Cu asta se ocupă Sfânta Parascheva. Să o lăsăm să se ocupe, de vreme ce Marele Savant Stephen Hawking nu oferă o alternativă accesibilă celor pe care efortul intelectual îi obosește.
M-am gândit ieri, la capătul penitenței de Yom Kippur, la mijlocirea lui Moise între Dumnezeu, care i-a livrat Legea pe muntele Sinai, și poporul evreu. Zece puncte dintr-un contract care, dacă ar fi fost respectat de toți oamenii, ar face viața pe Terra mult mai normală decât este.
Pelerinajul la Iași va aduce un venit în pușculița urbei. Bravo, Vasile Lupu! Și bucurie în niște suflete chinuite de suferințe reale și de obscurantism religios. Dacă otomanii au fost îngăduitori, noi de ce n-am fi? Oricum, ne așteaptă același sfârșit, cu sau fără promisiuni de veșnică fericire. Odihnește-te în pace, mamă Parascheva! Genunchii răniți vor să te cinstească. Primește-le ofranda!
Foto: Mediafax
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News