Mocanita din Stalpeni – disparitia unui simbol (interviu)

Scris de Mircea Petre
720 vizualizari

Interese oculte sau necesitate financiara?

Despre Mocanita de la Stalpeni s-a vorbit atat de mult de catre toata lumea de nici nu prea mai stim ce e adevar si ce e legenda. Chiar si noi, la Gazeta, am scris cate ceva despre subiectul amintit fara insa a face oarece lumina, astfel ca intrebarile persista: de ce a renuntat fabrica din Stalpeni la Mocanita? Au fost interese oculte sau necesitate financiara?

Pentru a incerca sa aducem un pic de lumina in acest caz, am incerca sa vorbim cu unul dintre angajatii din acei ani ai fabricii Forestierul, liderul de sindicat, Neluta Patru. Iata ce ne-a relatat domnia sa, legat de anii 1996- 1998, anii cand au fost vandute locomotivele cu aburi:

– Domnule Patru, s-a tot vorbit despre faptul ca Mocanita din Stalpeni a fost vanduta din interese oculte, a fost taiata si vanduta la fier vechi sau a disparut pur si simplu peste noapte, nimeni nu stie unde. A fost un fapt premeditat si inconstient, puteam sa o pastam noi in comuna pentru dezvoltarea turismului local… ce parere aveti?

– Prin 1997 eram revizor la depoul CFF, adica depoul Caii Ferate Forestiere, din cadrul fabricii Forestierul Stalpeni si pot spune ca sunt unul dintre multii muncitori care stim povestea Mocanitei sau, mai precis, a locomotivelor cu aburi. In timpul ala ma ocupam cu verificarea garniturilor de tren care plecau in munte. In perioada de pana in 1997 existau 2 locomotive cu aburi si doua locomotive diesel, una cu ecartament mic, care mergea si ea la munte si alta cu ecartament mare care ducea si aducea vagoanele din statia CFR Stalpeni in fabrica. Mai era si o drezina cu care se duceau sefii la munte, in controale sau pentru diferite transporturi rapide.

Pe cele doua locomotive cu aburi lucrau pe acele vremuri, pana prin ’96-’97, Badea Decebal si Vasile Livezeanu iar pe locomotivele diesel, Rica Manea si Viorel Orbu. Pe drezina lucra Nelu Roman. De pe atunci directorul Nicolae Berevoianu si-a dat seama ca CFF- ul nu prea mai era rentabil pentru ca „partidele de padure” pe care fabrica le avea in exploatare erau prea departe de linii, adica de locul de incarcare a bustenilor in trenulet. Se aduceau bustenii cu TAF-urile se descarcau in vagoane… o adevarata nebunie. Devenise mult mai rentabil transportul auto direct la fabrica.

– Sa intelegem ca atunci a inceput declinul CFF?

– Erau probleme cu reparatul locomotivelor care deja erau vechi. Nu se mai gaseau piese de schimb pentru ca nimeni nu mai facea astfel de locomotive. Cand am venit eu de la Fabrica de Scaune la Atelierul Mecanic erau multe locomotive incomplete pentru ca se luau piese de pe cele vechi si se inlocuiau pe cele in stare de functionare. Asa au inceput sa dispara, incetul cu incetul locomotivele. Cand nu mai ramanea cine stie ce de ele, se casau si se trimiteau la fier vechi.

Au ajuns mocanitele la depozitul de fier vechi ale primarului Serbanioiu?

– Lumea spune ca mocanitele ar fi ajuns la firma de fier vechi a actualului primar Serbanoiu. Este adevarat?

– Asta e o alta prostie legata de locomotivele cu aburi. Pe timpul ala, prin 1995 – 1997, Serbanoiu nu avea sectia aia de deseuri de fier. Lumea vorbeste, pentru ca asa e lumea, nu e adevarat. Fierul vechi din fabrica se incarca cu ifronul in vagoane de cale ferata si era trimis la topit.

– Domnule Patru, s-a vehiculat mult ideea ca Mocanita ar fi putut ramane la Stalpeni. S-ar fi putut aduce multi bani din turism asa cum se intampla prin Maramures, pe Valea Vaserului, parca.

– Am auzit varianta asta, dar haideti sa privim lucrurile la rece. Oamenii nu cunosc realitatea si nici ce costuri implica intretinerea linilor si garniturile de tren. Hai sa o luam pe rand: sa zicem ca opreau o garnitura cu 4-5 vagoane si doua locomotive cu aburi. Asta insemana doi mecanici de locomotive, doi fochisti, 2 franari, eventual, cate un sef de tren pentru fiecare garnitura. Asta e minimul pentru trenulet.

Dar mai exista infrastructura, calea de rulare, adica liniile? Pe distanta de aproximativ 50 de km cat avea linia pana la munte, CFF-ul folosea vreo 6 echipe, cu cate 5-6 muncitori, care se ocupau de intretinerea liniei. Erau echipe care intretineau linia pe sectoare de pana la 10 km de linie de echipa. Primul sector era de la Stalpeni pana pe la Vladesti, daca nu ma insel si tot asa pana la munte. Problema mare era cand ploua si liniile erau acoperite cu bolovani sau pamant venit de pe versanti. Atunci fabrica trimitea echipe suplimentare de la Atelierul Mecanic sa elibereze sinele.

In spatele garniturilor de tren era o intreaga infrastructura care se ocupa cu reparatia si intretinerea locomotivelor si a vagoanelor. Exista depoul de locomotive si cel de vagoane. La depou lucrau 3 oamenii, iar la vagoane 5, Atelierul Mecanic mai dispunea de un maistru mecanic, un strungar, un frezor si un fierar. Existau de asemenea 2 oameni care se ocupau de depozitarea si aprovizionarea cu carbune. CFF-ul dispunea si de un sef de sector si un contabil.

Ar mai fi rentabila astazi Mocanita de Stalpeni?

– Daca am numarat bine, pana acum sunt vreo 50 de oamenii care lucrau la CFF, oameni care se ocupau cu intretinerea si buna functionare a Mocanitei. Ma intreb daca azi ar fi rentabil. La Stalpeni, sa ne intelegem.

– Nu stiu daca ar fi rentabil la Stalpeni. De cati turisti ar fi nevoie ca sa platesti salariile acestor oameni? Ca sa nu mai vorbim ca ar trebui pe deasupra celor amintiti si un serviciu de aprovizionarea cu piese piese de schimb, cu masini, soferi, etc. Si de unde sa iei linii daca trebuie schimbate, traverse, piese pentru locomotive?

Sa zicem ca ar veni turisti. Unde sa fi mers turisti la munte, cand in zona aia nu sunt obiective turistice, nu sunt cabane sau hoteluri, nu e nimic? Fabrica avea o cabana, dar e veche si e deteriorata. Cine s-ar fi bagat sa investeasca intr-o afacere din care nu se scotea nimic? Nu uitati, vorbim de 1997. Pe atunci nici Primaria nu era interesata de trenulet si de turismul local. Primar era Oancea si el nu era interesat nici de comuna in sine.

– Asadar prin 1998 CFF-ul incetase sa existe?

– Da. In 1998 Forestierul Stalpeni nu mai avea Mocanita. Ultimele locomotive, una cu aburi si o locomotive diesel au fost suite pe vagon si trimise… nu pot sa spun unde. Am inteles ca au fost vandute.

A vandut sindicatul Forestral locomotivele?

– Sindicatul a avut vreun amestec? Va intreb asta pentru ca stiu ca ati fost lider de sindicat in fabrica.

– Sindicatul Forestal Stalpeni nu a avut nici un amestec in vanzarea locomotivelor cu aburi. Ca sa nu mai vorbesc de Sindicatul infiintat de mine in anul 2001. Pe atunci nu mai era decat amintirea Mocanitei.

– Ati fost in mai multe randuri consilier local, ati candidat si la Primarie. Nu au existat niciodata nici un candidat la Primarie care sa aiba vreun proiect ce ar fi vizat Mocanita?

– Mie, ca om din Stalpeni, imi pare rau ca Mocanita nu mai exista, dar traim vremuri in care banul dicteaza, din pacate. Iar la Stalpeni, Mocanita nu mai era rentabila. Spuneti-mi dumneavoastra, cine s-ar putea ocupa azi de intretinerea si plata salariilor daca trenuletul ar functiona? Ca fabrica nu mai exista. Primaria? Primaria nu are bani nici sa cumpere becuri pentru iluminatul public…

***

Asadar la Stalpeni nu se mai poate: nu sunt bani, nu mai sunt locomotivele, nu mai sunt vagoanele, nu mai este decat amintirea Mocanitei. Si totusi, in alte parti de ce se poate? Si nu in alte tari, ci in Romania. Cine raspunde la o astfel de intrebare?

Foto: facebook Neluta Patru


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate