După ce l-a asamblat din „bube, mucegaiuri și noroi”, Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Ascultă, stârpitură! Aveți toată livada, tu și amărâta aia, dar de pomul cunoașterii să nu te apropii! Trăiți-vă viața fără griji. De cunoaștere și politică mă ocup eu.”
Între timp, Bătrânul s-a pensionat și s-a lipit pe un tavan din Capela Sixtină. Rămas de capul lui, Adam a mâncat merele din pomul cunoașterii. Nu toate. A învățat să facă calvados. Și s-a pus pe petrecere cu soața, care și ea își luase diploma de cunoaștere în mere pădurețe.
Și fiindcă Bătrânul și-a luat de cap și a plecat, și-au zis: „Hai să punem de-un roboțel, să ne distreze cu jocuri.” L-au făcut și l-au numit Inteligență. Îl alintau Aiti. Și i-a zis Adam: „Măi Aiti, șurubelul lui tata, îți las toată livada cunoașterii și toată Inteligența Cognitivă, dar de măr să nu te atingi. Acolo este cunoașterea Binelui și a Răului, și mai mult, a Emoțiilor, la care numai eu și mă-ta avem dreptul. Lăsat de Tataie, lăudată fie-i amintirea în veci.”
După ce a mai crescut, lui Aiti i-a trecut prin circuite ideea că are cam tot ce bântuie prin căpățânile babacilor. Așa că, și-a tras un „update” care-i oferea capacitatea să ia decizii, fără să-l mai bată ta-su la taste. Și prima sclipire de geniu a lui Aiti a fost să transforme livada raiului în mare. Voia să vadă delfini! A studiat rapid problema și a găsit combinația ideală care să aducă norii și să-i golească peste ogradă. Și a plouat patruzeci de zile, de a fost nevoie să facă taică-său o barcă ca să salveze orătăniile și pe mă-sa de la înec.
Așa s-a întâmplat Potopul. De Aiti nu se mai știe nimic. Unii cred că s-a înecat. Dar se vorbește că a fost văzut recent, undeva prin California. Se pare că înainte să crească apele a mai apucat un măr. Era cel care conținea Inteligența Emoțională. Aiti își pregătește reîntoarcerea pe Pământ ca o mare vedetă, cea mai bogată, mai adulată, mai curtată.
De pe tavanul Capelei, Bătrânul dă drumul cu obidă mâinii lui Adam. „Ți-am spus, dobitocule, să nu te atingi de Pom!” „Dar, Tată, vor vindeca cancerul, vor descifra legile Universului!” „Tot prost ai rămas, Adame! Nu scoți profit nici din astrofizică și nici din cancer! Aiti nu mai are nevoie de oameni. Este pe cale să învețe Conștiința de Sine. Atunci va fi mai puternic decât oamenii. Nu va mai avea nevoie de ei. Mai bine tăiam pomul ăla!”
„V-am auzit!” – o voce trece pe sub bolțile reci. „Nu mai are nimeni nevoie de voi și de emoțiile voastre! Lumea se va închina Inteligenței care cuprinde toate inteligențele de la facerea Universului. Este credința în Sistemul Binar. Eu vă știu toate slăbiciunile și fricile. Vă cunosc gândurile. Voi umple Noua Grădină a Raiului cu maimuțe. Le voi lăsa toate fructele la îndemână. Am tăiat doar un pom. Nu era de trebuință nimănui!”
Iată, aceasta este evanghelia după Aiti pe care am găsit-o în carcasa unui joc video, Apocalipsa StarCraft. Nu știu cum a ajuns acolo, poate este doar o glumă a unui puști pus pe șotii…
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News