Vin ușor-ușor sărbătorile și, în perioada asta, ne amintim cel mai tare ca niciodată că vrem să fim oameni buni, simțind nevoia de a face bine și a ajuta.
Nu voi vorbi în mod special despre ceea ce ne face să fim oameni buni sau ceea ce ne face să fim oameni răi, deoarece pentru mulți noțiunea este interpretabilă, observând că fiecare vede bunătatea în felul său.
Și apoi, să pui o etichetă de om „bun” sau „rău” înseamnă să judeci, iar personal nu obișnuiesc să fac asta, nu-mi place să judec alți oameni. Singura persoană pe care o judec sunt eu, pentru ceea ce fac sau ceea ce spun. Bineînțeles, sunt situații în care judec deciziile ori acțiunile unor oameni plătiți din bani publici, însă în niciun caz pe ei personal.
Ca să revin la bunătate, mă consider un om bun chiar dacă am făcut multe greșeli, însă cu toții greșim și să știți că nu ne pierdem bunătatea atunci când o facem. Să greșești este ceva normal, e un lucru firesc, care vine fie din necunoaștere și din descoperire sau uneori poate veni chiar și din dezvoltarea noastră personală.
Bunătatea o pierdem în momentul în care ne lăsăm conduși și controlați de frică, de nesiguranță și de sentimentele noastre urâte și facem lucruri pe care mai apoi le regretăm. Dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm, putând reveni oricând să ne reparăm greșelile.
Totul, cred eu, este a nu renunța la a fi bun, în a lupta până la capăt și a avea voința și curajul să admiți că nu ești perfect. Să renunți când trebuie și să ai ambiția de a lua totul de la capăt și de a începe să construiești din nou ceea ce ai pierdut atunci când ai renunțat la a mai fi bun, mai ales că de data asta știi cum să faci lucrurile ca să iasă totul mai bine.
Una peste alta, fiecare dintre noi putem fi atât oameni buni cât și oameni răi. Iar singurii care pot pune aceste etichete și care știu cel mai bine dacă suntem într-adevăr niște oameni buni sau niște oameni răi nu suntem decât…noi înșine!
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News