Imaginati-va o sala de spectacole dinainte de pandemie: in sala, multi spectatori, pe scena, actori, vorbitori, cantareti, intr-un cuvant „protagonisti”. Retelele de socializare, internetul si televiziunea ne aduc, cu voie sau fara de voie, in astfel de „sali de spectacole”.
Si, desi spatiul pare unic si uniform, lumile celor prezenti in el sunt total diferite. Si iata cum difera acestea:
Situatia 1: Spectatori si protagonisti care au venit doar sa ia. Nimeni nu ofera.
Spectatorii intra gratis in sala. De fapt nu este chiar gratis, ca platesc fie abonament la televizor, fie televizorul, fie au platit taxe si impozite si se uita la spectacolul oferit de primarie. De partea cealalta a ecranului, ori pe scena unde evolueaza administratia locala sunt doar indivizi care au venit sa ia: imagine, credit, salarii grase de primar si de vice, contracte, bani si putere. Nu ii intereseaza decat cum sa te pacaleasca ca sa poata sa ia in continuare. Sa taci, sa nu ii fluieri si sa rabzi.
La inceput cei din sala le simt reaua credinta, impostura, falsitatea. Apoi, incetul cu incetul, se obisnuiesc: fie cei de dincolo de ecran sau de pe scena le spun ca se gandesc la ei, ori se intreaba fals „ce crede cetateanul de pe strada”, astfel incat spectatorii incep sa creada ca cel la care se uita este chiar cel ce le vrea binele. Si incep sa il crediteze ca fiind cineva important. Intra in mintea lor, in casa si in viata lor. Si pana la a le arata un potential dusman pe care sa il atace, sa il urasca, sa il deteste, … nu e decat un pas.
Asa functioneaza lumea in situatia asta si, din pacate, multi dintre noi suntem actorii unui astfel de spectacol. Unul in care cei care saracesc, cei care devin depresivi, cei ramasi fara de speranta sunt exact cei din scaunele confortabile si de pe canapelele din fata televizorului.
Situatia asta o vedeti de 30 de ani si nu va intrebati: de ce nu castigam ca natiune? In loc sa avem autostrazi, spitale moderne si educatie de calitate, avem doar minciuni, promisiuni si manipulare. De ce? Pentru ca toti vor doar sa ia. Si daca ofera, ofera firimituri. Pentru care cei din sala se bat cu indarjire si incep sa se urasca.
Situatia 2. Spectatori care au venit sa ia si protagonisti care au venit sa ofere.
In sala spectatorii intra tot gratis.Nu sunt dispusi sa ofere inca nimic. Au venit sa vada, sunt curiosi, critici, reticenti si poate, daca spectacolul le va place, poate, spun! vor si plati biletul. Data viitoare.
Protagonistii au venit insa sa ofere. Nefiind platiti pentru spectacolul oferit, nu au pretentia ca vor fi recompensati pentru efortul, timpul, cunostintele si energia lor. Vor doar sa ofere o bucurie, cunostinte, o alta pespectiva, ori un alt mod de a vedea realitatea, celor veniti in sala, celor care au deschis televizorul si care ii privesc.
Spectatorii se aseaza comod. Isi deschid capacele de la bolurile pline cu floricele de porumb, tocmai scoase din cuptor. Isi aseaza sucul sau berea la indemana. Incepe.
Protagonistii apar pe scena si, la inceput cu trac (uite ce transpira ala!, spun spectatorii), fac efortul sa ofere spectacolul promis. Poate sa fie un proiect de HCL (hm! Cate greseli in proiect! Eu sigur faceam mai bine, va spune cineva din sala). Poate fi un site de informare facut din forte proprii (ia uite ce mare se da asta care scrie la gazeta! Domn profesor, Ha-ha! va striga un alt spectator din sala), ori va incerca sa le vorbeasca oamenilor despre cum pot avea o viata mai buna (ce coafura are tipa! Nu are oglinda acasa? se va intreba o doamna de pe scaunul din sufragerie)… Apoi spectacolul se termina. Spectatorii vor pleca acasa, ori la somn, iar a doua zi vor uita sigur de cele vazute.
Singurii care au de castigat vor fi cei de pe scena si din spatele ecranului: au invatat cum se vorbeste in public, pot sa scrie inca un proiect, pot sa faca inca un site, sigur mai bun, pot scrie un alt articol pentru gazeta intr-un timp mai scurt si fara greseli.
Situatia 3. Spectatorii si protagonistii au venit sa dea de la ei. Toata lumea ofera.
Va las sa va imaginati singuri cum ar arata sala in situatia asta. Una in care buna credinta este regula, in care spectatorii isi platesc biletul, se pot urca pe scena si ei, pe rand, pot sa ofere din cunostintele si talentul lor, iar protagonistii vor sta in primul rand, in sala si ii vor incuraja sa performeze pe scena pe cei veniti din sala.
Situatia asta se numeste Sinergie. Iar ea este cea mai inalta treapta de eficienta, posibilitatea de a trai o viata plina, alaturi de oameni frumosi, dedicati si care isi descopera intregul lor potential. V-ar place sa traiti alaturi de astfel de oameni? Mie, da. Si totul incepe cu a oferi neconditionat.
Incercati. Paradoxal sau nu, nu aveti ce pierde.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News