Don Luigi a trăit aproape 100 de ani. Avea o inimă pe baterii. Plămânii semănau cu un tender de locomotivă de epocă. Era surd ca un butuc. Stătea toată ziua în bibliotecă și citea la lupă despre viețile sfinților. La amiază pregătea prânzul pentru fiul său, care trebăluia la vie sau repara o rablă de tractor Fiat de pe vremea lui Mussolini și pentru o nepoată cu handicap mental, pe care o înfiase cu ani în urmă.
Îi murise soția după mai bine de șaizeci de ani de mariaj. O îngrijise cu abnegație în patul ei medical din care nu mai coborâse de doi ani. Locuiau într-o veche fermă, mare cât un bloc cu două etaje.
Don Luigi a slujit biserica toată viața lui. A reprezentat Vaticanul prin țări îndepărtate. Avea un crucifix pe șemineul imens din salon, iar pe peretele deasupra era scris cu litere de-o șchioapă: „Militia est vitam hominis super terram” – viața oamenilor pe pământ este o luptă.
„Voi, doctorii, lucrați prin voința lui Dumnezeu”, spunea Don Luigi. „Sunteți sacerdoți.”
Bătrânul mergea de două ori pe an să fie consultat de „sacerdotul cardiolog” și de „sacerdotul pneumolog” și de fiecare dată îi completam bonul de transport în ambulanță. Toate cheltuielile erau suportate de sistemul de sănătate, chiar și vizitele mele. Comunicam în scris. Îmi pregătea o foaie de hârtie pe care îi răspundeam la întrebări.
Mă gândesc uneori la Don Luigi. Îmi spun că noi, medicii, nu putem fi atei. Agnostici, da, poate. Dar nu atei. Lucrăm pentru Dumnezeu. Avem privilegiul să-I cunoaștem creația. Să o reparăm cu instrumentele științei.
Uneori pacientul ne confundă cu Dumnezeu. Ne cere vindecare. Sau măcar speranță. Ne cere perfecțiune acolo unde noi bâjbâim căutând un diagnostic. Ne cere minuni acolo unde nu mai există decât suflarea morții. Ne cere onestitate când noi mâncăm, ca și el, aceeași pâine în toate zilele. Ne cere Adevărul, pe care noi îl căutăm, cu sete, în propria noastră viață.
Suntem singurii chemați să depanăm misterul Creației. Ne ajută filozofii, artiștii, inginerii ciberneticii, dar noi coborâm în miezul radioactiv. Acolo unde celulele se transformă în permanență, într-un haos aparent, menținând întregul ca funcție și ființă – ce minune!
Informațiile din ADN sunt stocate în patru baze chimice: adenina, citozina, timina și guanina. O tetragramă: ACTG. Patru litere care definesc viața. Știți că numele lui Dumnezeu este reprezentat tot prin patru litere? Acel nume care nu poate fi pronunțat. O tetragramă: Yod Heh Waw Heh.
O coincidență, veți spune. Probabil.
Medicul este meșterul care deține manualul de întrebuințare, care începe cu această tetragramă. Omul din fața noastră nu este plătitor de taxe, este o ființă unică în Univers.
„Doctore, Dumnezeu lucrează prin știința ta”, spunea Don Luigi. „Înseamnă că are încredere în tine. Ai și tu încredere în El! Vei simți o căldură care este compasiunea.”
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News