[PODCAST] Șapte reguli naturale în politică

Subiectele de astăzi:
– Primarul Șerbanoiu și politica sa de stânga
– Asemanarea dintre copacul roditor și destinul omului
– De ce avem nevoie să primim în prima parte a vieții tot ce avem nevoie pentru a fi roditori
– Pomul oferă necondiționat fructele sale atunci când este pe rod
– Sunt politicile sociale contra naturii?

Auditie placuta!

TEXT

Domnul primar spunea anul trecut, într-un comentariu pe Facebook dinainte de alegerile locale, că el este un om de stânga și explica și de ce: pentru că lui îi plac politicile sociale. Foarte bine, este opțiunea dânsului să fie de stânga sau de dreapta, dar întrebarea este: de unde iei ca să poți face politici sociale? Că primarul este doar un distribuitor, nu dă de la el pentru astfel de politici.

Există o parabolă a copacului care spune că, de la sămânță și până intră pe rod, un copac are nevoie să primească apă, minerale, lumină, temperatură în limitele dezvoltării optime. Dar, după ce începe să rodească, copacul dă înapoi naturii tot ceea ce a primit, NECONDIȚIONAT și ORICUI.

La fel și omul: de când se naște și până la maturitate, are nevoie să primească hrană, apă, căldură, îmbrăcăminte, adăpost și educație. La fel și la bătrânețe, când puterile încep să-l părăsească, are nevoie de toate acestea, pentru că singur îi este greu să și le obțină.

De aceea, dacă în copilărie și la bătrânețe primește, ar fi normal ca, la maturitate, el să ofere ceea ce a primit și va mai primi celorlalți. Poate fi ajutor direct sau sub formă de taxe și impozite.

Pe scurt, pomul are nevoie de ajutor, apoi oferă necondiționat, iar la final se usucă și lasă locul altor arbusti. Omul are același parcurs: primește ajutor până la maturitate, apoi ar trebui să ajute, ca la bătrânețe să fie ajutat.

Politica vrea uneori ca pe măr să-l facă păr, pe prun – cais și pe cireș – zarzar. Pentru că politicianul crede că a fi păr, cais sau zarzar este ceea ce are nevoie societatea sau este ceea ce este el și ar vrea să fie ceilalți. Ori, dacă sunt multe zarzare, atunci va fi reales, pentru că pe zarzare nu se dau mulți bani. Greșit.

Prima regulă este să îi dai voie omului să-și împlinească menirea pentru care s-a născut. Părul să ajungă să dea pere, mărul – mere și cireșul – cireșe.

A doua regulă e să nu tai toți pomii la același nivel doar pentru că un politician sau o doctrină politică ne vrea egali. Fiecare să se dezvolte după puterile și abilitățile sale.

A treia este să nu dai mai multă lumină și căldură doar unor pomi cu relații sau rude ancorate politic, ignorându-i pe ceilalți. Sau, mai grav, să șantajezi pe ceilalți ca să primească ceea ce au nevoie pentru a se dezvolta, în schimbul votului politic sau altor foloase.

A patra este că, fără investiția în educație, omul va da foarte puține roade, pentru sine și societate, dar va fi folosit de către oamenii răi, ca la umbra lui hoții să poată fura liniștiți.

A cincea este că, dacă forțezi pomul să dea mai repede roade decât este natural să producă, îi retezi șansa de a da mult mai multe atunci când, în mod natural, va ajunge la maturitate.

A șasea este că, dacă nu te îngrijești să ai suficienți pomi pe rod, vei ajunge să ai o livadă uscată, plină de pensionari care doar cer, cărora le dublezi sau le triplezi pensiile, în timp ce pomii tineri dau rod în alte țări, mai atente cu ei.

Și șapte, modul cum arată livada Stâlpeni este meritul exclusiv al primăriei. Oricât ar vopsi primăria pomii în roz, situația arată prost și nu sunt perspective de mai bine.

Cum s-ar traduce aceste reguli simple în politica națională, dar și în cea locală?
Spre exemplu, să nu acorzi prea multe resurse și energie pomilor care nu vor să producă rod. Pentru că ți se usucă livada, iar merii buni fie se ofilesc, fie pleacă în altă livadă, unde sunt prețuiți. Sau că bătrânilor meri, care au rădăcina sănătoasă, să le pui altoiuri sănătoase – respectiv, pe tradițiile locale primite din generații să altoim tineri care să le ducă mai departe. Sau să extindem grădina, astfel încât toți pomii să-și poată întinde coroana cât să își atingă menirea de copac roditor. Și, nu în cele din urmă, ca atunci când se culeg fructele, unii să nu fie mai egali decât alții în drepturi.

Prin urmare, domnule primar, eu nu știu ce înseamnă pentru dumneavoastră politica de stânga. Știu însă cum ar arăta o politică de bună-credință, indiferent de ideologii. Una în care are de câștigat toată livada, nu doar „emanații” comunei.