Cu optzeci de ani în urmă, 8 mai 1945, Germania nazistă a capitulat în fața puterilor aliate. Aventura naționalistă, antisemită, genocidară, în care un exaltat a împins poporul german, s-a încheiat cu o baie de sânge, cu orașe în ruine.
La masa capitulării, mareșalul Keitel și-a exprimat dezaprobarea când l-a văzut pe reprezentantul Franței, generalul de Lattre de Tassigny, comandantul celor peste un milion de militari francezi care au forțat Rinul, lichidând forțele Wehrmachtului aflate în apărare în munții Pădurea Neagră și în regiunea Karlsruhe și Stuttgart. „Și Franța?”, ar fi spus cu obidă mareșalul german.
Debarcarea în sudul Franței, alături de americani, vârful de lance care a eliberat Parisul (divizia Leclerc), sutele de mii de partizani care au facilitat „Cruciada în Europa” a lui Eisenhower, luptele din Baden-Württemberg, … au spălat rușinea înfrângerii din 1940.
Este astăzi o sărbătoare și o zi liberă, de care mulți profităm pentru un pod de odihnă peste ziua de vineri. 80 de ani, dar o uitare funestă se așterne peste Europa de Vest. Și nu doar. Pentru că esticii nu au avut același motiv de bucurie. Monstrul sovietic a înghițit jumătatea răsăriteană a continentului. „Davai ceas, davai muiere”, le-au spus ei românilor! La fel au procedat în Ungaria, Polonia, Cehoslovacia. La fel fac și astăzi, doar că nu mai este nevoie să ceară!
Patru milioane de simioni au decis duminică să le dea rușilor de bunăvoie tot ce cer. În numele luptei anticorupție, deși aveau o alternativă care poate să unească toți românii împotriva actualei puteri, cei patru milioane, cu complicitatea altor milioane care au stat acasă, au ales ceea ce bunicii noștri ar fi considerat a fi o blasfemie. Actuala putere își va păstra tentaculele, afacerile tip Nordis vor continua, având în plus la butoane oligarhia lui Simion, dornică să-și ia partea.
Împărțit între Franța, care mi-a acordat încrederea investirii ca medic specialist, creditele pe termen lung și care acum încearcă să-mi repare sănătatea într-un sistem sanitar excepțional, și România, căreia i-am jurat credință, încerc să sper că oamenii nu vor să-și dea foc casei pentru că niște șobolani și-au făcut cuib.
Mă rog pentru România. Mă rog pentru pace. Mă rog pentru cei care au făcut posibilă o Europă liberă.
Ieșiți la vot! Ne îndemna pe vremuri Jean Moscopol:
„Când ţara viaţa ne va cere
Noi o vom dărui,
Când ceasul va sosi
Noi să plătim vom şti!”
Nu este nevoie să murim în cabina de vot. E suficient să ieșim în număr mare la vot! O oră din viața noastră pentru viitorul României.
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News