Era trecut bine de miezul nopții când un zgomot venit din sufrageria casei socrilor mei m-a trezit din somn. Ceilalți dormeau de câteva ore și nu părea că ar fi cineva din familie. M-am ridicat din pat și m-am dus să văd ce se petrece.
Așezat confortabil în fotoliul de lângă bradul luminat, stătea moșul. Nu aveam cum să nu îl recunosc după barba albă și hainele roșii cu margini din blană de oaie de lățimea a două degete, ce coborau și pe o parte și pe alta a mantiei, de la guler către poale.
– Bună seara, a spus moșul, cu tine doream să vorbesc. Că ți-am adus un cadou. Unul pe care să îl împarți cu ceilalți, că s-a auzit până la noi la Polul Nord că scrieți la gazeta aia de la Stâlpeni. Bravo vouă!
Mi-am luat halatul pe mine și înainte să mă așez pe fotoliul celălalt din sufragerie l-am întrebat dacă nu dorește niște cozonac făcut de soția mea acum o zi, câteva fursecuri și o cană de lapte. Cum aprobă din cap că vrea, m-am dus în bucătărie să pun câteva fursecuri pe o farfurie plată și niște lapte, pe care l-am încălzit pe aragaz cât am tăiat feliile de cozonac, așezate și ele pe platoul pentru ineditrul oaspete. Am zis ca laptele să nu fie nici rece, dar nici fierbinte.
– Cum este? l-am întrebat pe Moș Crăciun.
– Bune, foarte bune și mă întreabă dacă știu cumva rețeta de cozonac.
– Nu o știu, că eram plecat cu ceva treabă prin oraș, să mai cumpăr una alta, dar am auzit ceva de Jamila, parcă.
– A! zice moșul și, după ce ia și ultima înghițitură de lapte și se scutură de firimiturile de cozonac de pe barbă, îmi spune că vrea să transmită un mesaj celor ce vor să asculte.
– Către copiii cuminți? am întrebat eu.
– Către toți cei care vor să mă asculte, pentru că văd de la Polul Nord cum lumea se „răcește”, deși încălzirea globală e o problemă, una care chiar și la mine acasă, a zis Moș Crăciun, influențează vremea, de nu mai știu când e toamnă sau primăvară.
– Bun, să îmi iau ceva de notat, că pot aduce laptopul?
– Nu e nevoie, că mesajul este destul de simplu de înțeles.
A început să mă întrebe dacă știu de ce vine moșul în fiecare an? Am zis că nu mă gândisem, că probabil venea pentru că așa era obiceiul, dar moșul nu a părut a fi mulțumit de răspuns.
– Pentru că este o promisiune de bună credință și o răsplată pentru cei ce fac lucruri bune tot timpul. Că este o formă de bună credință să spui că faci ceva și să te ții de promisiune. Și acesta ar fi primul meu mesaj: să trăim în transparență și să ne onorăm promisiunile.
Apoi m-a întrebat dacă nu creed că ar fi fost mai ușor pentru el să trimită unul dintre reni să aducă cadourile, în timp ce s-ar fi odihnit la gura sobei, cu un cozonac în față și un pahar cu lapte cald. Ar fi fost, admit eu cu jumătate de gură, dar moșul nu mă lasă să-mi termin gândul și îmi spune, după ce mușcă dintr-un fursec, că dacă îți asumi că faci ceva, este incorect să delegi pe alții să facă acel lucru promis. Ori ca mai apoi să dai vina pe reni că nu au făcut lucrurile așa cum trebuia.
– Și acesta era al doilea mesaj pe care am vrut să îl transmit: că atunci când trebuie să fim noi prezenți, lângă familie, ori la muncă, să nu îi punem pe alții să ne țină locul din comoditate sau pentru a ne ascunde relele intenții. Să nu delegăm sarcini către persoane incompetente sau care nu au ce să caute în locul unde ar trebui să fim noi.
M-a întrebat și dacă știu că la copii răi moșul aduce nuielușe. Știu din auzite, am zis, neînțelegând ce dorea să îmi mai transmită Moș Crăciun.
– Da, aduc câte un băț copiilor răi ca să știe că nu sunt pe drumul bun, dar că se pot îndrepta. Numai că fiind răi, copiii care primesc bețe în loc de cadouri, ascund „darul” moșului și de cele mai multe ori se victimizează. Că fie i-a uitat Moș Crăciun, fie că nu știe exact care este situația reală, ori, mai rău, că moșul are ceva cu ei. Nu, nu are nimeni, ceea ce trebuie să facă acești copii este să înțeleagă mesajul și să se îndrepte, nu să se victimizeze.Și nu doar copiii.
Acesta era următorul mesaj pe care l-am memorat ca nu cumva să uit ceva important și să-mi aducă Moș Crăciun la anul și mie vreun băț, precum le aduce copiilor răi.
– Mai ai ceva de transmis? îl întreb pe Moș Crăciun, recunosc fiindu-mi destul de somn, iar modul liniștit și blajin în care vorbea cu mine punând ușor, ușor, plumb pe pleoape.
– Da, mai am un mesaj pentru cei care oferă cadouri „otrăvite”.
– Cum așa? Există și astfel de oameni? întreb eu.
– Da, există, că eu când vin și aduc cadouri, nu cer nimic în schimb. Nu vreau voturi, nu vreau sinecuri de la partide, nu vreau să mi se dea ceva pentru că aduc daruri. Atunci când vrei să fii Moș Crăciun pentru alții ar trebui să o faci din suflet, cu bucurie și cu mintea golită de vicleșuguri prin care să-i amețești pe cei care le primesc. Că până și la Polul Nord s-a auzit expresia de la Stâlpeni că „a furat, dar a mai și dat câte ceva”. Nu, a așa, a zis moșul! Când dai, trebuie să dai fără să aștepți răsplată.
– Așa este moșule, dar sunt și care te ajută dezinteresat. Știu o mulțime de oameni buni la Stâlpeni care au donat pentru copii, care s-au implicat tot anul, așa cum sunt tinerii de la asociația din comună, nu?
– Da, am văzut ce fac și sunt mândru de ei, a zis moșul. Lor le-am adus daruri pe care le vor recunoaște imediat ce le văd: darul înțelegerii și bunei credințe, pe care să îl dea mai departe, înmulțind binele din jurul lor. Ei sunt un exemplu că nu numai moșul poate face daruri și nu doar de Crăciun, ci și oamenii. Și acesta este un alt mesaj: fii tu Moș Crăciun!
Atunci s-a auzit sunet de clopoței de undeva de afară, iar moșul mă liniștește spunându-mi că sunt renii lui, cam sperioși dacă cineva aruncă cu petarde. Iar cine le folosește nu sunt pe placul său, pentru că sunt persoane care nu înțeleg ce efect nociv au aceste petarde asupra animalelor.
– Am înțeles, moșule. Ce să mai transmit?
– Mai am ceva de spus și apoi plec. Să spui că aduc cadouri doar la copii pentru că cei mari au depășit această perioadă a vieții. Și ar trebui să nu mai stea cu mâna întinsă pentru a primi lucuri gratis, ci să își ia viața în serios și să se descurce singuri în viață. Să fie maturi cu adevărat și, deși este plăcut să primești daruri, mult mai fericiți sunt cei care oferă.
– Tu ești fericit moșule? îl întreb gândindu-mă că fericirea face casă bună cu dărnicia.
– Sunt, dar uneori simt că dacă oamenii ar fi mai buni, mai maturi și mai responsabili, aș trece mai ușor prin casele oamenilor. Că în multe zace sărăcia, se văd lipsurile, dar este iubire și înțelegere, în timp ce la unii văd cum s-au înconjurat de nepăsare și de lucruri nemeritate, ce li se cuveneau altora, nu lor.
M-am trezit dimineața ghemuit pe fotoliu. Lângă el, un cadou pe care scria „de la Moș Crăciun” și câteva firimituri de cozonac, răzlețe pe covor. Și mi-am amintit, așa cum am putut, că am și eu o vârstă, de conversația cu Moș Crăciun, așa cum am descris-o mai sus.
Parcă ar prinde bine să ținem cont până la Crăciunul următor de spusele sale. Că cine știe, poate vom fi mai buni și ne va aduce iarăși daruri, așa cum doar moșul știe să ofere, din tot sufletul, așa cum sunt și aceste sfaturi de bună credință.
Crăciun Fericit!
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News