Când generalul Berthelot spunea despre conducătorii români că le pasă mai mult de interesele lor decât de binele național, eram în război. Vechiul regat era redus teritorial la ținutul moldav, prins între ocupantul german și revoluția bolșevică din Rusia.
Francezul venise să ajute la organizarea armatei române în 1916. A folosit, din păcate, calificativul „lașitate”, care a fost dezmințit de eroismul țăranilor români de la Oituz și Mărășești. După mai bine de un secol, caracterizarea lui Berthelot se aplică cu justă măsură conducătorilor de azi ai României.
Așa-zișii socialiști sunt cei mai bogați indivizi din România. În jurul lor, corupția parazitează economia țării și erodează grav potențialul ei de dezvoltare. Tot ei au inventat o „opoziție” de circ cu două personaje ținute să se joace cu frustrările celor mai „săraci cu duhul”. Șoșoacă și Simion nu au niciun mesaj. Fac zgomot, ocupă spațiul mediatic, suficient cât să reducă drastic posibilitatea de exprimare a unei opoziții care are totuși un proiect pentru România, bazat pe educație, meritocrație, stat de drept și justiție corectă.
Afacerea Nordis, casele oferite de Simion într-un joc piramidal gen Caritas, sunt simptomele unei societăți în curs de „bananizare”. Cu justiția și poliția în rol de lefegii de casă în slujba dregătorilor, România pare sortită să rămână o țară marginală în concertul Europei. Naționalismul nătâng este drogul oferit unui public incult, ca să-l țină în stare de funcționare electorală.
Motivul pentru care democrația va sucomba într-un viitor oarecare este tocmai dreptul de vot universal. Viitorul va fi al marilor oligarhi de genul Musk, Bezos, Murdoch, care au cumpărat presa occidentală, al dictatorilor fără doctrină ideologică din Rusia și spațiul chinez și al inteligenței artificiale, care vor modela societatea ca pe plastilină. Generațiile viitoare vor avea plăcerea să constate eventualele beneficii ale revoluției post-democrație. În zece zile ar putea fi pusă prima benă de beton în noul buncăr al umanității.
America alege. Că derapajele corectitudinii politice au pus serios umărul la această posibilă schimbare nu mai contează. Trump la Casa Albă va face decontul. În schimb, Kamala Harris va adânci clivajul dintre cultivatorii de porumb din Midwest și intelighenția neomarxistă de pe cele două coaste ale Americii.
Berthelot critica clasa politică românească, care nu avea prea multe opțiuni în 1917. În vremea aceea, Clemenceau „Tigrul” conducea Franța, David Lloyd George era prim-ministru al Marii Britanii, Woodrow Wilson, președinte la Casa Albă, Ferdinand era rege al românilor. România s-a întregit un an mai târziu, asta însemnând că generalul francez a fost prea aspru în comentariul său.
Între timp, pe scenă au apărut alți actori. Macron, Scholz, Biden, liderii democrației, contestați în țările lor, trebuie să facă față agresiunii unor indivizi pentru care viața oamenilor nu valorează cât interesele personale, economice, religioase ale lui Putin, Xi Jinping, Ali Khamenei.
În România, locul Brătienilor, al lui Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, a fost ocupat de Ciucă, Simion, Șoșoacă, Ciolacu și alții la fel. Ce speranțe poate avea țara noastră cu asemenea actori interni și internaționali? Puține. Dar, oricât de cețoasă ar fi perspectiva istorică a României, bunul simț al poporului român ar putea avea o tresărire de mândrie. O răbufnire de orgoliu. Putem?
Foto: Freepik AI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News