În România, legea spune că învățământul preuniversitar este centrat pe elev. Pe nevoile sale de învățare, competiție academică, recompensare și evoluție armonioasă ca cetățean, în concordanță cu aspirațiile fiecăruia și cu nevoile de pe piața muncii. Elevul, din acest punct de vedere, al punerii sale în centrul educației, este normal să beneficieze de drepturi și de obligații, inclusiv de cele înscrise în Statutul elevilor, pus în concordanță cu legea educației și cu regulamentul fiecărei școli.
Trebuie să primeze nevoile elevului, ca drept câștigat după revoluția din 1989. Dacă pe vremuri centrul educației era partidul unic, a cărei propagandă se preda obligatoriu în școli pentru a produce cetățeni obedienți și spălați pe creier, acum elevul trebuie educat ca un cetățean care gândește liber, responsabil, cu respect pentru adevăr și echitate socială.
Da, educația de după 1990 de la noi, sub conducerea unor miniștri promovați acolo de un partid sau altul, a făcut tot posibilul ca elevul să fie adus în planul doi sau trei, în fața sa stând interesele inspectoratului sau ale vreunui director cu abilități de conducere cel puțin mediocre. Dar asta trebuie să înceteze, mai ales că legea obligă în acest sens.
Din păcate la Stâlpeni pare că situația nu este conformă cu ce zice legea. Aici, spre exemplu nevoile elevilor, cum ar fi transportul școlar, nu sunt o prioritate. Importantă este ideea fixă a directorului Postelnicu Elena de a ține încuiați în „țarcul” școlii elevii, cu un lacăt mare pus pe porți, deoarece spune că urmează să blocheze și intrarea din față. Lacăt pe care nu îl va deschide „nici moartă”, așa cum afirmă în școală aproape în fiecare zi.
Situația a generat încă un protest al elevilor și a deschis dezbateri aprinse despre cum ar trebui să fie porțile școlilor: închise sau deschise?
Fără a pune în centrul acestor discuții elevul, așa cum prevede legea învățământului, participanții la rezolvarea acestei aprinse probleme au pus accentul când pe faptul că „pe vremea mea”… asta însemnând perioada despre care spuneam că partidul era în toate, când pe afirmația neprobată că elevii vor să fie lăsați liberi, ca să meargă să fumeze și să bea alcool în afara școlii.
Deschid astfel public acest subiect de discuție, aducând în dezbatere și propria mea opinie. Una bazată pe ceea ce spune Statutul elevului și nu numai, din care sper să se înțeleagă de ce porțile trebuie să stea deschise, nu închise, pe timpul programului școlar. După terminarea acestuia, obligatoriu trebuind să fie descuiate, conform Legea nr. 8 din 4 ianuarie 2023, pentru asigurarea accesului la baza și terenul sportiv al școlii:
„Este permis accesul gratuit în spațiile și terenurile de sport exterioare ale unităților de învățământ care fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor și sunt administrate de către consiliile locale, tuturor copiilor,(…) precum și tinerilor cu vârsta de peste 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, până la terminarea acestora”.
Prin urmare, între ora 14.00 și 08.00 dimineața, accesul în curtea școlii trebuie să fie liber și gratuit. La Stâlpeni nu se întâmplă așa ceva, pentru că deschiderea porților ține de însăși viața și moartea directoarei Postelnicu, așa cum spuneam că afirmă aceasta. Ceea ce arătă evident doar o ambiție personală, una care ignoră legea pe care, ca director, este obligată să o respecte. Precum și interesul elevilor care, sub mandatul ei, au organizat două proteste la adresa sa într-un an și câteva luni.
Prin urmare, problema ce trebuie discutată se reduce la întrebarea ce facem cu accesul în și din curtea școlii în timpul programului școlar? Pentru a rezolva această dilemă, să vedem ce mai spune legea, că regulamentul școlar de la Liceul Stâlpeni nu îl putem citi nicăieri, site-ul liceului fiind când virusat și imposibil de accesat, când imposibil de găsit. Asta deoarece aceeași directoare a fost mai preocupată să construiască un gard, decât de plata domeniului școlii, iar din 14 septembrie 2023 liceul nu mai are site.
În Statutul elevilor, la articolul 15, scrie că elevilor le este interzis, punctul k), „să părăsească perimetrul unității de învățământ în timpul programului școlar, cu excepția elevilor majori și a situațiilor revăzute de regulamentul de organizare și funcționare al unității de învățământ”. Prin urmare, elevii majori au dreptul să părăsească perimetrul școlii, perimetru diminuat de directorul Postelnicu Elena, prin construirea, nu repararea, unui gard care indică alte hotare și alt perimetrul al liceului din Stâlpeni.
Dacă elevii părăsesc perimetrul ca să bea alcool sau nu, ori să fumeze, așa cum insistă a spune o doamnă pe Facebook, vom vedea că nu mai este treaba școlii. Că am amintit de acea persoană, aceasta a făcut parte, prin numirea de către directoarea Postelnicu, nu prin alegere, din consiliul administrativ. Iar la ședința de săptămâna asta a comitetului de părinți a pierdut locul în CA.
Spun că nu este treaba școlii deoarece același statut spune că (art. 16, (2)), „pentru a putea fi sancționați, faptele trebuie să se petreacă în perimetrul unității de învățământ sau în cadrul activităților extrașcolare. Pentru faptele petrecute în afara perimetrului unității de învățământ sau în afara activităților extrașcolare organizate de unitatea de învățământ, elevii răspund conform legislației în vigoare”.
În plus, motivația că „încuiem porțile deoarece unii elevi se duc în afara perimetrului școlii și fumează sau beau alcool” este o pedeapsă comună, inclusiv pentru elevii care nu fac acest lucru și se duc să își ia, spre exemplu, un sandwich și o sticlă cu apă plată. Iar legea, în privința sancțiunilor colective, spune la articolul 17, punctul (1) din statut, că sunt interzise. Așadar și acest argument cade, ca fiind ilegal.
Am ajuns în punctul în care am stabilit trei aspecte. Primul că după programul școlar curțile trebuie să fie deschise. Al doilea, că elevii majori pot părăsi perimetrul liceului, conform statutului elevilor. Iar al treilea, că nu se pot aplica sancțiuni colective de genul „pentru că unii se duc la magazin să fumeze, blocăm accesul în și din curtea școlii”. Și să mai stabilim și altceva, faptul că legea nu spune „curtea școlii”, ci „perimetrul școlii”. Iar un perimetru nu presupune existența unui țarc încuiat, cu garduri de peste 1,8 metri, ideal de 3 metri, că așa dorește directorul liceului.
Mai rămâne de discutat dacă elevii care au vârsta de sub 18 ani au dreptul să părăsească sau nu perimetrul școlii. Aici, deși scrie că este interzis, voi aduce în discuție două argumente. Primul este faptul că elevii au dreptul de a nu fi discriminați de conducerea instituției școlare pe criteriul vârstei (art.7, aln. f)). Dacă elevii majori au dreptul să părăsească perimetrul școlii în timpul orelor de curs, atunci și cei sub 18 ani ar trebui să aibă acest drept, cu acordul părintelui.
Al doilea argument este acela că „elevii au dreptul să își desfășoare activitatea în spatii care respectă normele de igienă școlară, de protecție a muncii, de protecție civilă și de pază contra incendiilor în unitatea de învățământ (art.6, pct. (4))”. Din acest punct de vedere, trebuie spus că sala de sport a liceului nu are autorizație ISU și că accesul pompierilor în caz de incendiu la acest obiectiv este blocat de lacătul pe care directoarea nu vrea să îl descuie. Respectă această situație legea?
Spunea la un moment dat un director de la un liceu din județul Constanța următoarea frază: “Vine poliția și vrea gratii, lacăte, uși încuiate, siguranțe, apoi vine ISU și vrea uși deschise larg, fără gratii, nu vrea nimic încuiat. Și noi ce-ar trebui să facem?” Ce ar trebui să facem este să începem să gândim.
Să spunem clar ce fel de copii creștem și educăm? Elevi încuiați la minte și ținuți ca oile în țarcuri sau elevi care să se miște liber, deschiși la minte, care să beneficieze de ore atractive, de educație aplicată și de calitate, care să nu dorească să plece din școală pentru a nu pierde din informațiile furnizate în clasă sau din activitățile școlare atractive?
Aici este ceea ce merită a se discuta, pentru că elevii înseamnă viitorul comunei și este cu mult mai important acesta decât ideile fixe ale unei directoare vădit neadecvată pentru funcția pe care o deține, dar care este ținută în brațe de un inspectorat care pare că doarme pe el în privința menținerii acesteia în funcție.
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News