Se apropie alegerile, prietene. Printre alte beneficii, apă caldă, pașaport, căldură în calorifer, carne la liber, benzină cât poți să bei, după revoluția din 1989, că revoluție a fost, de vreme ce a schimbat un regim, o filozofie politică, ți-a oferit libertate și democrație. Libertatea de a-ți exprima opinia fără să te trezești chemat la „cadre” sau, chiar mai rău, la miliție, unde să dai cu subsemnatul cu bulanul pe spinare.
Libertatea de a-ți căuta de viață cum vrei și unde vrei, dacă știi să faci ceva și ai îndrăzneală, bineînțeles. Nu neapărat să-ți părăsești țara, dar nici să nu aștepți să te repartizeze partidul la Cuca Măcăi. Și democrație, adică dreptul de a-ți alege dregătorii și, mai ales, de a-i sancționa dacă nu-și fac treaba. Adică dreptul de vot! Crezi că nu valorează doi bani? Asta pentru că mai mult de jumătate dintre concetățenii tăi nu și-l exercită! Treizeci la sută votează pentru restul. Ți se pare normal?
În comunism, eram, în zi de alegeri, cu niște prieteni medici, stăteam la un pahar de vorbă și apare directorul spitalului, securist notoriu, spunând: „Gata, am votat pentru toți! Nu trebuie să mai mergeți.” Ne-am bucurat, era pierdere de vreme. Dar este la fel astăzi? Ți se pare normal să voteze altul în locul tău? Chiar atât de neputincios ai ajuns? „Păi, sunt toți la fel”, îmi spui. Chiar așa? Atunci măcar sancționează-l pe ăla care îți mănâncă pensia sau salariul în patru ani de corupție și indolență. Schimbă-l! Arată-i că îți pasă. Cu cât îl ții mai mult în funcție, cu atât o să-și bage mâna mai adânc în buzunarul tău. Vede că-l lași, te crede prost.
Când l-ai votat pe Iliescu, ai crezut că e ortac de-al tău. Ți-a mers mai bine? Ți-a lăsat pe cap un partid care îți spune că sunt socialiști. În realitate, ei sunt tot mai bogați, iar ție îți cârpește soția ciorapii. Ai votat pe unii care își spuneau „democrați”, dar erau nepricepuți în ale administrației. Alții care se credeau liberali, dar s-au aciuat pe lângă cei ce le umpleau buzunarele. Azi ai din nou măcar posibilitatea să sancționezi.
Știi câte contracte pentru lucrări publice sunt oferite pe cumetrii de partid, câți tăietori de frunze la câini au pensii la care tu, cu tot neamul tău împreună, nu îndrăzniți să visați? Tu știi că cei care stau la butoane ar trebui să aibă școală serioasă ca să găsească cele mai bune soluții, iar ei abia dacă și-au luat examenul de bacalaureat când le-a albit părul? Știi că ar trebui să fie oameni cu o moralitate solidă, familiști, iar ei au amante de vârsta copiilor lor? O fi interesant într-un film, dar nu dai țara și viitorul copiilor tăi pe mâna unor astfel de indivizi. Pentru că tu și nevasta-ta ați ținut împreună căminul până v-ați văzut copiii la casa lor. Și atunci cum să lași un politician imoral să-ți râdă în față?
Îmi spui că te-ai înscris pe lista unuia care promite case de 35 de mii. Prietene, la prețul ăsta nu găsești decât cavouri. Stoica ți-a luat banii la Caritas și nu i-ai mai văzut înmulțiți de opt ori. Ai mai strâns niște bani și i-ai dat lui Vântu la FNI. Și ca vântul s-au dus! Cât să mai fii naiv? Ai muncit o viață, cum să crezi că cineva îți umple buzunarele fără să faci nimic?
Peste tot în lume, aceste construcții financiare piramidale sunt pedepsite cu închisoare. De unde are bani ăsta, care împarte case cum dă popa pâinea înmuiată în vin, de Paște? Treizeci de ani ți-au scuipat semințe în cap. Nu te-ai săturat? Îți strigă una, îmbrăcată ca la muzeul satului, că ți-au furat străinii țara. Câți străini ai văzut la tine pe uliță? Corporațiile care au deschis sedii în România au oferit mii de locuri de muncă bine plătite pentru români, au investit în clădiri și birouri, în fabrici și magazine. Du-te la Timișoara, la București, la Cluj, să vezi noile centre de afaceri care au făcut aceste orașe să semene cu orașele din Occident.
Îți scriu din Toulouse, prietene. Să știi că nu este nicio diferență între acest oraș francez și Timișoara sau Pitești. Mărimea, da, dar pot spune că Timișoara are mai mult farmec, are străzile mai sigure, mai frumoase. „De ce nu mă întorc la Timișoara?” mă întrebi. Pentru că nu vreau să-mi hotărască soarta treizeci la sută dintre concetățeni. Pentru că nu vreau să văd la cârma țării impostori fără studii, care copiază doctorate, care prostesc oamenii cu promisiuni imposibil de ținut, care își fac amantele secretari de stat, care mint că te fură multinaționalele, dar se duc să semneze condica la ambasada unei țări care ne este ostilă. Apoi, pentru că, după unsprezece ani de muncă încrâncenată, mi-am făcut un rost în Franța. Și aici situația politică este încâlcită, dar, oricine ar fi la butoane, economia merge înainte. Și nu îți fură nimeni din farfurie bătându-te pe umăr. Și nu îți bagă nimeni pe gât naționalismul spunându-ți că este cea mai bună pâine.
Cea mai bună pâine, prietene, este cea făcută de mâinile tale. Și cea mai bună alegere este cea făcută de mintea ta. Dar nu-i lăsa să-ți intre în gânduri, să te manipuleze cu minciuni. Indiferent ce studii și câtă școală ai, natura te-a înzestrat cu un dar excepțional: bunul simț. Unii îi spun „buna credință”. Este aproape aceeași calitate. O ai de la bunicii și părinții tăi. Fii tu însuți! Nu proiecția unor profeți mincinoși!
Dacă mă întrebi, ca personajul lui Caragiale, cu cine să votezi, eu ți-aș da doar un indiciu: eu aș vota cu acea persoană care adună cele mai grave acuzații! Paradoxal, nu? Aș cerceta acele acuzații și, dacă aș observa ambiguitatea lor, atunci, cu siguranță, unora de la putere le este frică! Și poate că aș vota pentru o femeie. De ce nu? Dar nu una cu gura mare și care nu încape pe un scaun de metrou. Hai că am spus prea mult! Dar schimbă ceva! Intră în joc! Mergi peste ei!
Îți doresc multă sănătate, prietene. Dumnezeu să-ți apere familia, om bun, că de tine știu că ți-o aperi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News