Dumnezeu a făcut zilele pentru a măsura timpul, dar și pentru a doza efortul omului, ca acesta să aibă un rost pe pământ. De luni și până vineri, inclusiv, muncim pentru bani. Sâmbăta facem curățenie în casă și în ogradă, și mâncare pentru familie, pentru săptămâna care urmează. Iar duminica este zi de sărbătoare, când ne „primenim” – cum se spune -, la trup și suflet. Atunci ne rugăm pentru mai bine, pentru sănătatea noastră și a celor dragi nouă, mergem la o nuntă sau la un botez unde uităm de griji și unde petrecem cu ceilalți, bucuroși. Iar seara, dacă nu am făcut-o de sâmbătă, ne pregătim hainele pentru săptămâna următoare.
Așa parcă e datina și rostul, mai ales la țară. Sigur, poate mai avem câte un chef în cursul săptămânii, ziua unui prieten sau o ieșire cu fetele la o cafea sau cu băieții la o bere, însă ele sunt excepții, nu regula. Prin urmare, 6 zile ne sunt date pentru muncă, iar în a 7-a, așa cum Dumnezeu s-a odihnit și s-a bucurat pentru toate câte a făcut, așa ar trebui să facem și noi duminica.
La fel este și pentru o comună, așa cum este Stâlpeni, doar că timpul se măsoară altfel. Cele 5 zile sunt cei aproape 4 ani cât ține un mandat, timp în care muncim pentru binele public. Apoi sâmbăta sunt lunile de dinainte de alegeri, când facem campanie electorală pentru noi sau pentru cei pe care îi apreciem. Iar duminica este ziua alegerilor, zi care ar trebui să fie un moment de sărbătoare. Una a democrației, a libertății alegerii fără constrângeri, a speranței și a viitorului comunității. Cam așa arată „săptămâna” unei localități: luni – vineri muncă, sâmbătă campanie electorală, duminică sărbătoarea alegerilor.
În această logică, nu este sărbătoare când vine la Livezeni Ansamblul „Doina Argeșului” să inaugureze căminul proaspăt renovat cu 1.000.000 de euro sau cât a costat. Este doar o zi de sâmbătă, de campanie electorală, cum spuneam, pusă în perioadă de muncă pentru comună ca să ne distragă atenția. Nu este sărbătoare nici de „Focul lui Sumedru” când vine Ansamblul Pițigaia să „descânte” tuciurile cu bunătăți plătite de edilul comunei, pe banii primiți a doua zi la ședința de consiliu pentru „cultură”. E doar pomană electorală care a fost chipurile decontată din banii personali ai edilului, dar care edil este plătit prin simbrie din bugetul local.
Acelea sunt excepții. Regula sărbătorii este votul, mai exact ziua votului, când ne mai uităm încă o dată pe lista cu „o să facem” și ce s-a bifat acolo din ce ne-au promis acum 4 ani, actualul primar și consilierii locali, trecem în revistă lista de candidați, ca să știm ce alternative sunt, apoi ne gătim, luăm familia cu noi și mândri tare, mergem la vot. Că doar este comuna noastră, cum zice un grup de pe facebook și să vadă toată lumea că este sărbătoare și că ne bucurăm.
Seara urmărim rezultatul votului, ca să știm ce să pregătim pentru săptămâna de aproape 4 ani de după alegeri, că e de lucru. Atunci ne facem planul cum să îi oprim pe hoții care au luat puterea, dacă știm că sunt hoți, ca să nu își bată 4 ani joc de comună, că și asta este o muncă, să te opui hoției. Ori le trimitem un mesaj de felicitare celor pe care i-am votat că se pot baza pe noi pentru ajutor, dar că vom sta cu ochii pe ei, ca să nu promită și să nu facă, așa cum au procedat alții.
De contestat, nu vom contesta alegerile, decât dacă știm că sunt suspiciuni mari de fraudă. Unele ce se pot dovedi, nu teoria conspirației, așa cum zicea cineva de pe la primărie, că la concursul recent de la liceu pentru postul de îngrijitor, unde nu a intrat cel sau cea pentru care s-a intervenit „de sus”, șpaga a fost de 2000 de euro. Nici pe departe, musiu. Sau parol, cum ar fi zis nenea Iancu, e de fapt refuzul celor din comisie de a pune persoana care nu îndeplinea condițiile de concurs.
Nu contestăm, așadar, poziția celor ce au preluat puterea pentru cei 4 ani, prin alegeri corecte. Eu nu am contestat niciodată calitatea cuiva de primar, de viceprimar sau de consilier local. Doamne ferește! Sunt aleși și respect voința cetățenilor, așa cum este regula într-o democrație funcțională. Ceea ce am contestat a fost fie impertinența cu care cei aleși și-au bătut joc de încrederea primită, fie reaua credință cu care sunt irosiți aiurea banii publici. Cum ar fi devizele și de 23 de ori mai scumpe pentru un singur proiect și pe care nu le-a verificat nimeni. Sau cumpărarea unui Duster, când sunt atâtea de făcut în comună.
Mai avem cam un an până la sărbătoarea alegerilor. Ca orice sărbătoare, ea trebuie pregătită din timp, ca să nu ne trezim că în loc de muzică de petrecere ascultăm doine de jale sau de autovictimizare, ori că în loc de Smiley cântă fanfara gării. Zic, nu știu dacă există așa ceva. Așa că întreb: noi cum pregătim alegerile? Votăm pe aceiași pentru că nu vrea nimeni să candideze deși, fără supărare domn primar, standardul de competență a ajuns la nivelul genunchiului broaștei? Așteptăm să vină nemții, finlandezii, japonezii sau mai știu eu cine să candideze în locul nostru, că pentru noi e câh politica și nu ne asumăm să conducem o comună? Chestie care se poate învăța de pe acum, dacă am avea un pic de voință? Așteptăm, dar în zadar, pentru că nu va veni niciun străin.
Poate diaspora, că se presupune că vin de acolo de unde este democrație și ar putea schimba fața comunei, așa cum au văzut pe unde au fost. Bine, cei de bună credință, nu misoginii și exaltații care atacă oamenii la comandă, că doar vrem administrație, nu circ. Sau tinerii, doar că ei nu au încredere în potențialul lor sau poate zic că nu știu cu ce „se mănâncă” primăria. Ori că nu au sprijin, văzând cât de letargică e lumea în Stâlpeni, inclusiv financiar, să își facă campanie, pentru că și aceasta costă.
Sau ar putea candida doamnele, că din experiență știu că femeile sunt extraordinar de bune mediatoare și au o maturitate pe care noi bărbații, doar o mimăm. Bine, nu orice doamnă, că dacă a demonstrat că e mai atașată de primarul „Polonic” și de partid și nu de oamenii din comună, ori că a avut tupeul să așeze grămada aia de bitum pe trotuar și nu îi pasă de ce zic cetățenii, nu știu dacă ar fi un pas înainte spre mai bine pentru comună.
Zic, nu că dețin adevărul absolut, dar se apropie sărbătoarea alegerilor, la anu’. Ne gătim, luăm familia cu noi, ne facem datoria de votanți, … dar pe cine punem ștampila? Cui îi punem în palme viitorul nostru și al familiei, ori al vecinilor și rudelor care trăiesc aici? Că dacă nu știm cui, poate ar fi bine să începem de pe acum să căutăm, că e aproape sâmbătă, ziua când muncim pentru noi și e nevoie și de ceva curățenie. Greșesc?
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News