A venit, a venit toamna și e frig.
E frig și din cauza asta dăm drumul la centralele termice în școli, ca să ne fie cald și bine. Dar nu la toți, că până nu demult fochistul din Rădești pornea centrala la Livezeni, cel din Stâlpeni la Rădești și cel din Livezeni o pornea pe cea de la GPP și de la liceu, că „era greu” ca cel din Stâlpeni să pornească la Stâlpeni, cel de la Rădești la Rădești … Ați prins ideea. De ce așa? Pentru că cineva considera că a fi șef și a face ce vrei cu oamenii este mult mai de preț decât valoarea oamenilor pe care îi conduce.
Acum dă nea Nicu drumul peste tot. Se scoală cu noaptea în cap, oprește la Livezeni, pornește centrala acolo la școală, apoi la Stâlpeni, după care este posibil să se ducă înapoi la Livezeni să cosească iarba. Sau se duce la Rădești să repare ceva acolo, cum ar fi, să zicem, un burlan luat de vânt. Cu mașina personală se duce și pe benzina lui, că doar are ditamai salariul și „își permite”.
Sau nu? Că toamna mai bate și vântul și poate nea Nicu se lasă luat de vânt și consideră și dumnealui că îi ajunge bătaia asta de joc, că doar poate veni și cineva din apropierea școlii să apese pe un buton, dacă tot se vrea să se oprească căldura noaptea. Și parcă văd cum, o dată cu plecarea dumnealui vântul, adică ISJ Argeș, suflă și postul acestuia că trebuie să facă economie la buget. Și se vor trezi dis de dimineață tocmai cei care au dat ordinul în bătaie de joc, să îl chinuie pe nea Nicu și vor trebui să pornească chiar ei toate centralele din școli. Că oricum se lăuda una dintre cele două doamne director, că le face pe toate.
A venit, a venit toamna și e ceață.
Cam cum e ceața pe care a lăsat-o în urmă ISJ Argeș după inspecția tematică de săptămâna asta unde, după ce a convocat consiliul de administrație, a convocat profesorii și apoi părinții, a renunțat la tot și a concluzionat că o va lua mai ușor, adică la pas. Nu acel „pas cu pas” al președintelui de țară, ci cu PAS-ul, ce o mai fi însemnând și asta, că s-a umplut „România Educată” de abrevieri.
Mă rog, PAS pare a fi o problemă pe care doamna director, ca să ne scoată din ceață, zice că o va rezolva ARACIP-ul, că a vorbit dumneaei și va fi bine. La câte neadevăruri spune, mă îndoiesc, dar vom avea ocazia să verificăm încă o dată dacă este real ceea ce spune.
Tot în ceață sunt și cei care așteptă inspecția de săptămâna viitoare și care văd cum doamnei director nu îi mai pasă de nimic. Că și-a scos de la naftalină frumoasele straie tradiționale românești fabricate în China, acelea cu care ar fi mers probabil la Focu’ lu Sumedru, dar nu a invitat-o „răutatea aia” de primar. Și s-a afișat astfel la Rădești ca să le spună celor ce participau la Târgul de Toamnă organizat acolo de copii și de cadrele didactice că dumneaei ține foarte mult la școala din sat.
Păi bun, dar dacă ține atât de tare la instituția școlară de la dumneaei din sat, de ce nu face ce trebuie ca să treacă controlul ARACIP și să fie reevaluat cu bine liceul? Iar o dată cu liceul ar fi acreditată și școala de la Rădești.
Nu știm, de asta zic că ne-a cam băgat în ceață, cum în ceață este și răspunsul la întrebarea dacă mai este directoare sau nu, dacă a demisionat cum se spune că i s-a cerut, ori o va face ISJ Argeș. Vedem.
A venit, a venit toamna și cad frunzele.
Mai puțin una, despre care vă vorbeam, cea care se ține cu tot „naturelul simțitor” al dumneaei de trunchiul copacului. De fapt nu de tot trunchiul copacului, ci de lemnul acestuia din care s-a făcut râvnitul scaun de director de liceu. Asta deși trunchiul de care vă ziceam, o cracă mai vârtoasă politic, pare că i-a cerut să cadă singură, nu să fie smulsă de ei prin demiterea în consiliul lor de administrație. Probabil nu s-au așteptat să aibă de-a face cu o frunză care se crede nemuritoare pe poziție. Și în plus, n-ar fi păcat de ceea ce a învățat, așa cum a afirmat? E păcat, desigur, nu de liceu, cum ar fi normal.
Frunze care pică sunt și în politică. Mâine se anunță mare ședință la PSD ca să se decidă ce frunză înlocuiește frunza de la conducerea primăriei peste 2 ani, când sunt alegeri. Ca „frunza” Șerbănoiu care, deși a făcut pe banii săi marea paranghelie de acum 10 zile (frumos, n-ai ce zice!), ca să arate că e încă verde și că mai poate sta doi ani pe scaun, crăcile roșii de deputat de la Mihăești, de președinte de filială județeană și cea de mare primar de oraș de la Mioveni se vorbește prin comună că o tot scutură, să cadă de la conducerea PSD Stâlpeni.
A venit, a venit toamna și pleacă păsările călătoare.
Dacă va fi scuturat de partid, domnul primar și-a arătat intenția că se va da de două ori peste cap și, ca în poveste, nu se va transforma chiar în Făt Frumos, ci în pasăre migratoare politic. Mai întâi a zis că își face cuib la Pro România. Numai că acolo sunt domnii Cuțic, Dumitru și Nicolae, iar pe unii dintre ei domnul primar i-a făcut păsări migratoare de la PSD.
Dacă Pro România i-a pus lacăt pe poartă, ce mai rămâne? Evident că PNL-ul. Acolo unde trage sforile domnul Nae, cel avansat din motive de deces al celui din fața dumnealui pe lista de partid, Dumnezeu să-l ierte!, consilier județean. Exact același domn Nae care, așa cum se văita domnul „Dorel” Neacșu pe Facebook, stătea de Focu’ lu Sumedru la căldurică în cortul VIP, în timp ce el făcea varice, afumat la tuciul cu sarmale și mânca fasolea cu ciolan în picioare, în timp ce cu mâna cealaltă mesteca în tuciuri, ca să nu se lipească mâncarea.
Și că tot am ajuns la „Dorel”, garantez că nu trece mult timp și va zbura și el din cuibul domnului Șerbănoiu, probabil în cel al câștigătorului alegerilor de mâine. El și alții, că sunt multe păsări migratoare, cele mai multe în căutare de sinecuri, de funcții bine remunerate, în văzul cetățenilor care știu că, o dată cu toamna, cresc facturile la utilități, iar acestor păsări de pe la partide nu le pasă.
A venit, a venit toamna și plouă.
Plouă, dar parcă mai mult în gura celor care poftesc la o sinecură de partid la liceu sau la primărie. La liceu probabil mai puțin, că după ce trece ARACIP-ul, mare minune ca actualul consiliu de administrație să nu intre la apă și dorința „știm noi cui” de a prinde un post bine bugetat să nu se transforme într-un gust amar.
Plouă bine și în gura celor care salivează la scaunul de primar, ori cel de director de liceu. Poate că unii nu se văd mai devreme de 2024 așezați la masa cu bucate, dar alții sigur cred că se va întâmpla mai devreme, dacă se lasă cu demiteri sau demisii.
Asta cred ei că este cel mai important, scaunul, nu ceea ce fac după ce se văd așezați pe el, în capul mesei. Că nu mulți învață, uitându-se comparativ la ce drumuri face domnul primar Savu la Țițești, în timp ce tot bilanțul de anul acesta al primăriei Stâlpeni cuprinde doar niște canale decolmatate parțial, niște mici investiții la forajul de apă de la Livezeni și, în rest, doar proiecte pe hârtie ce vor fi implementate cel mai devreme la anul. Plus încă un purcoi de bani, peste 200.000 de lei noi, înghițiți de gaura neagră a bugetului local, Căminul de la Livezeni.
Ori care nu văd că a fi primar sau director de liceu transformat în zbir, în stăpân pe plantație, nu mai ține. Vremurile s-au schimbat și lumea, de când cu gazeta, a prins curaj să vorbească, să spună care este realitatea și să ridice frunțile care până acum stăteau aplecate. Nu, nu mai merge, și oricât se vor face ei că plouă, oricât vor nega că au intrat la apă prin comportamentul lor toxic, vor zbura de pe scaunul după care poftesc și le plouă în gură, mult mai repede.
A venit, a venit toamna și se culeg roadele.
Ce roade să se culeagă, altele decât din semințele plantate până acum? Semințe cum ar fi articolele gazetei, 730 până acum. Sau păstrarea unei linii redacționale pusă în slujba adevărului și interesului comunei, nu al cuiva anume, linie apreciată de alții, că de luni colega noastră Ionela Birea, invitată fiind de Consiliul European la Bruxelles, timp de 3 zile va participa la evenimente culturale și de informare, alături de ziariști de marcă din România.
Au mai semănat fapte bune și cei de la ONG-ul asociația „Stâlpeni, comuna noastră!”. Cu puțini bani, cu puține fonduri, au desfășurat acțiuni care au contat enorm pentru cei ajutați. Persoana cu casa incendiată intră în iarnă cu un acoperiș deasupra capului. Câteva familii au primit alimente și lemne de foc. Izvorul de la Moară a fost curățat și anul acesta și nu numai el. Iar o sală de clasă de la Livezeni a fost renovată și utilată cu bănci și cu proiector. Păcat însă că s-a ales praful, deoarece a decis „minunata” doamnă director ca acea clasă să fie abandonată, că așa ținem noi la ONG-uri. Asta deși ARACIP-ul solicită contracte de colaborare cu acest fel de asociații.
Chiar și unii consilieri locali și delegatul sătesc de la Pro România au semănat implicare și responsabilizare, punând osul la treabă la curățarea și igienizarea bazinelor de apă de la Societatea de utilități. Ori la amenajarea unor rigole de trecere, acolo unde apa strânsă din ploi inunda drumul. Sau la donații pentru cele trei cazuri de incendii apărute în comună anul acesta. Și nu numai. Ce culeg acum? Nu contează, dar sigur va conta peste doi ani, la alegeri, când probabil vor solicita alegătorilor să îi lase să poată face mai mult.
De semănat a mai semănat și domnul primar câte ceva, nu mult, cât a vrut și l-a lăsat punga. Mă refer la evenimentul din 25 octombrie unde a arătat că dacă vrea, poate. Și cine știe câți l-au crezut și îl vor vota primar, indiferent de la ce partid candidează, poate chiar independent, cine știe.
Sau culegem roadele faptelor iresponsabile și a modului „dezastruos” de comunicare a doamnei profesor Elena Postelnicu, semințe care au dus la situația jenantă de acum în care doamna director a ajuns în atenția ISJ Argeș și așa cum zicea cineva din altă comună, „s-a dat la știri, ori așa ceva” și că faima dumneaei a depășit cu mult granițele comunei.
A venit, a venit toamna și e frumos.
Cel mai mult va conta ce semănăm în copiii și nepoții noștri. Ce modele le oferim. Că dacă noi aruncăm gunoiul pe zăvoi, așa vor face și ei. Dacă noi suntem agresivi și superficiali, așa vor fi și ei. Dacă noi nu dăm doi bani pe respect și educație, așa vor proceda și ei. Și dacă semănăm doar ceea ce suntem noi, vor culege și ei, doar ceea ce culegem mulți dintre noi acum: frustrare, lipsuri, agresivitate, ură, teoria conspirației, … dar mai ales ideea că nu putem face nimic, dar absolut nimic, pentru că cineva acolo nu ne lasă să fim altfel și să ne fie mai bine.
Oare? „Cea mai mare descoperire a generației mele a fost aceea că oamenii își pot schimba viețile schimbându-și atitudinea mentală”, spunea William James acum 150 de ani. Iar toamna, cred eu, despre asta este: despre schimbare, despre atitudine, despre debarasarea de frunzele și crengile uscate pe care le avem, ori pe care le au autoritățile, școlile și liceul, ori chiar partidele, pentru a renaște mai buni și mai drepți atunci când sosește primăvara. Este doar o chestiune de voință proprie și de depășirea unor limite care ne-au încorsetat și ne-au ținut captivi până astăzi.
A venit, a venit toamna. E frig, e ceață, cad frunzele, bate vântul, plouă, pleacă păsările migratoare, dar ce frumos arată! La fel ca noi!
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News