CONTINUAREA DE AICI.
Reporter: Vă implicați și civic, nu doar politic. Cum ați ajuns membru al Asociației „Stâlpeni, comuna noastră!” și ulterior vicepreședinte al asociației din care fac și eu parte? Vă întreb pentru a afla și cei care nu cunosc aceste amănunte.
Gheorghe Nicolae: Am fost contactat de către dumneavoastră și Vlăduț Dobrișan și mi-ați descris proiectul pe care voiați să-l începeți. Mi s-a părut o idee bună, venită din partea unor tineri ca voi, care vor să facă ceva și m-am gândit că dacă oamenii vor să facă lucruri bune, atunci hai să-i ajut și să facem împreună ceva în folosul comunității.
Așa am devenit membru fondator, am candidat și am fost ales în funcția de vicepreședinte al asociației și, odată cu organizarea noastră internă, am fost ales și responsabil pentru zona de educație. Ca să vă dau un exemplu, unul dintre proiectele asociației de la grădinița din Stâlpeni fiind realizat la inițiativa mea.
Suntem oameni puțini și nu am putea să ne ocupăm fiecare doar de un singur domeniu, de aceea particip la toate acțiunile asociației, vin cu propuneri și indiferent de ce s-a organizat, am fost prezent. Dar mi-am dorit să punem accentul pe educație pentru că eu văd acest domeniu ca fiind extrem de important.
R: Cum a fost pentru dumneavoastră activitatea civică din cadrul asociației?
GN: Ăsta e adevărul și trebuie să îl spunem, că am avut câteva proiecte bune, dar au fost puține. Nu pentru că nu ne-am fi dorit noi să avem mai multe proiecte, însă ce ne-a tras înapoi a fost lipsa banilor, lipsa resursei financiare și decât să vin și să spun că am făcut 10 lucruri și să mint, mai bine spun că am făcut doar astea 3 acțiuni pentru că atât ne-a stat în putință. Asociația are cheltuielile sale de administrare, iar noi venim cu cotizații, venim cu bani de acasă și încercăm să le susținem cum putem fiecare. În cazul acțiunilor, la fel, nu avem finanțări, ne susținem din ce putem și din ce are fiecare.
Avem posibilitatea să facem bine altor oameni și făcând un lucru bun, ajutând pe cineva ai satisfacția împlinirii sufletești și sentimentul ăla că nu mai contează banii, ci oamenii cărora le-ai oferit ajutor. Consider că dacă noi avem, atunci ar trebui și alții să aibă, deoarece sunt semenii noștri și trebuie să-i ajutăm, nu să-i judecăm. Dacă eu vin și te ajut nu contează ce faci tu după aceea cu ajutorul meu, e treaba ta, eu am încercat să te ajut și am făcut-o.
R: Da, au fost proiecte puține, dar cum este atmosfera și cum vă simțiți în cadrul ONG-ului?
GN: Este o atmosferă plăcută. În momentul în care lucrezi într-un cadru plăcut e clar că lucrurile se fac mult mai bine și îți place ceea ce faci și atunci când faci ceva din plăcere și lucrurile pe care le faci ies mult mai bine.
R: De ce ar trebui ca tinerii și cetățenii de toate vârstele să se implice civic, chiar în cadrul Asociației „Stâlpeni, comuna noastră!”?
GN: Dacă ne implicăm civic o să avem o comună altfel și o să avem cu ce să ne mândrim. Eu nu cred că e o rușine să mergi și să participi la ecologizări, să mergi și să „scormoni prin gunoaie” cum ne-am mai auzit noi vorbe. Aș vrea să văd o altă atitudine la toți copiii. George, băiatul meu, a venit de fiecare dată pentru că a vrut el, eu nu l-am obligat, nu i-am spus niciodată că trebuie să vină. De fiecare dată el a venit la mine și mi-a spus: „tati, vreau să vin și eu”. Atitudinea asta mi-ar plăcea să o văd la toți copiii.
Astfel de acțiuni ar trebui să fie organizate nu doar de asociație, ar trebui organizate de școală. Suntem în 2022 și, dacă un copil se apleacă să ridice un pet și să-l ducă la coș, o să fie luat la mișto de ceilalți. Copiii din ziua de azi se șicanează foarte tare și asta din lipsa educației civice și a modelelor din jur. Școala ar trebui să organizeze mai des astfel de acțiuni.
Când am fost să plantăm copaci la Drăghici, înainte să ajungem noi, au fost două autocare cu copii veniți tocmai din Rucăr și dintr-o altă comună. Nu cred că pe acei copii i-a obligat cineva să participe și n-a fost nicio problemă pentru ei că au plantat în altă localitate decât acolo unde locuiesc.
Se poate face triere, i se poate da sarcină fiecărui copil, unul să adune metal, altul să adune plastic, altul să adune sticlă, sub supravegherea unui profesor, ori mai mulți, dar să scoți elevii la astfel de acțiuni și s-o faci mai des ca să poată să învețe și să le putem insufla spiritul civic. Este o formă de educație.
R: Vi se pare util ceea ce a adus comunității, până acum, Asociația „Stâlpeni, comuna noastră!”?
GN: Clar, și s-a văzut. O asociație era o necesitate. Da, mi-aș fi dorit să văd mai mulți oameni implicați, dar da, s-a văzut clar aportul. Cum spuneam mai devreme, lipsa banilor ne-a dat înapoi, dar forță avem, avem inițiativă și cu siguranță am fi putut să mai strângem și alte persoane, dacă ar fi dorit.
Tot ce a făcut asociația este public, fiecare inițiativă sau proiect poate fi găsit de oricine pe facebook sau pe site.
R: După atâtea informații nu pot să nu vă întreb asta, cum reușiți să vă împărțiți între familie, agricultură sau „implicarea fizică” cum o numeați dumneavoastră, atât acasă cât și la vecini, politică, asociație și gazetă?
GN: Cu toate că sunt implicat în toate astea parcă ar mai fi ceva timp…
R: Aaa, deci cu toate astea mai aveți timp…
GN: Da, parcă ar mai fi ceva timp…
Familia mă ajută, eu fiind plecat cu multe treburi, iar cele de-ale casei rămân în seama soției. Deci pot să spun că am din partea familiei sprijin moral și fizic și le mulțumesc pentru asta. Băiatul cel mare, George a venit la toate acțiunile și, cum ți-am spus, vine pentru că vrea el.
Programul de la muncă mă ajută foarte mult. Faptul că lucrez pe 3 schimburi și faptul că m-a ținut Dumnezeu sănătos, că nu am avut probleme de sănătate și am putut participa la acțiunile asociației de fiecare dată când mi s-a cerut acest lucru, este foarte important pentru mine și sper ca lucrurile să rămână la fel. Să pot ajuta.
R: În privința liceului și a educației ce părere aveți despre discuțiile din ultimul timp, apărute în spațiul public?
GN: Eu unul nu concep chestiile astea, nu pot să înțeleg așa ceva. Ar trebui să existe discuții pe seama educației, nu discuții care se referă la persoane și la înfățișarea lor, la aspectul fizic. Astea n-ar trebui să existe pentru că nimeni nu e perfect și, până la urmă, vorbim de cei 7 ani de acasă.
Ce se întâmplă acum cu educația? Eu am mai spus asta și public, legat cel puțin de schimbarea profesorilor: nu mi se pare normal să schimbi atâtea cadre didactice, să nu existe continuitate la clasă. Venim, facem cunoștință cu elevii și plecăm, iar după două zile vine un alt profesor, care apoi pleacă și el. Asta nu face bine. Cred că elevii au nevoie de stabilitate.
O altă problemă sunt scandalurile și discuțiile între profesori. Nici asta nu e bine pentru liceu și pentru elevi. Îmi spunea cineva că cel mai bine pentru liceul ăsta este să vină cineva care a făcut facultatea de management și care nu are nicio treabă cu politica, să pună bazele liceului și să nu mai poată fi acuzat ba că ține cu unii, ba că ține cu alții. Dar nu există această posibilitate.
Nu spun că în alte licee totul este roz, însă sunt mulți părinți care cunosc situația și știu care profesor se implică și care nu și sunt mulți care le spun copiilor să meargă în alte licee: „ce să înveți tu aici, să auzi cum țipă unii la alții?”. Și au dreptate, toate scandalurile și certurile profesorilor sau ale conducerii aduc o imagine proastă acestui liceu.
Nu dau vina doar pe profesori, nu spun că doar profesorii sunt de vină, dar clar e o problemă și ea poate că se răsfrânge și la elevi, pentru că exact ce spuneam mai devreme, e nevoie de respect, e nevoie ca elevii să-i respecte pe profesori. Vorbim totuși de oameni care te educă. Când eram eu copil nu stăteau lucrurile așa, exista un mare respect față de profesori.
R: Cum ați vedea atunci colaborarea între profesori și elevi?
GN: Trebuie să înțelegem că nu mai merge ca pe vremuri cu nuiaua și cu băgatul fricii în elevi. Există nenumărate metode prin care poți să faci copilul atent la ore și să-l determini să învețe. Chiar dacă e nevoie să iei niște măsuri împotriva lui, poți să-l avertizezi, poți să faci alte lucruri, nu e nicio problemă, atâta timp cât o faci pentru binele lui și elevul și părintele înțelege asta. Dar ca pe vremuri cu bătaia, cu jignirile și cu alte chestii, nu se mai poate.
Dar asta înseamnă să te intereseze de toți elevii, nu să vezi 3 elevi mai buni și tu lucrezi doar cu ăia 3 că e mai ușor. N-ai făcut nimic așa, nu mi se pare o soluție să faci 3 elevi de nota 10 și restul să-i lași la nota 2. Nu, soluția e să lucrezi cu toți elevii și să-i aduci la un minim de nota 6, atât cât e nevoie pentru promovarea Bacalaureatului. Iar după cine vrea mai mult, foarte bine.
Elevii sunt la început d edrum și nu conștientizează cât de important este Bacalaureatul. E normal și mai sunt și multe alte tentații: se promovează non-valori, se promovează banii, mașinile, hainele de firmă și alte lucruri fără valoare și nu văd realitatea. Sunt influențați negativ, însă mai târziu vor da peste greutăți, vor trebui să-și găsească un loc de muncă și își vor da seama, vor realiza, că astea nu erau decât iluzii. Tocmai de asta e nevoie ca și părinții, chiar dacă vin săracii acasă obosiți și nu mai au timp, să le fie alături. Iar părinții și profesorii să facă echipă și să-i ajute pe copii să înțeleagă care sunt lucrurile cu adevărat importante pentru ei.
CONTINUAREA AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News