Gazeta de Stalpeni si grupul de facebook „Stalpeni, comuna noastra!” s-au vrut intotdeauna a fi un spatiu educativ. Nu priviti educatia ca ceva ce invatam doar la scoala, educatia fiind un proces care se termina doar atunci cand murim.
Acum vreun an si jumatate ne-am strans mai multi in incercarea de a imbunatati comunitatea din Stalpeni, fiecare in felul lui. Am considerat ca cea mai importanta este informatia si prin diverse moduri am incercat sa informam si sa fim modele de implicare in comuna.
La fel ca in orice alte zone ale vietii noastre am primit respect si bunavointa, cooperare din partea celorlalti, dar am primit si foarte multa ura gratuita. Exemplele sunt sigura ca le stiti cu totii. Unele dintre ele au facut trafic atat la gazeta cat si pe grup, fiindca stim cu totii ca circul vinde. Mi-as dori sa vanda mai mult recomandarile de carti si evenimentele culturale, dar mai e mult pana acolo.
Ca administrator de grup, probabil ar fi trebuit sa incerc mai mult sa aplanez diferitele discutii aparute, dar se spune ca mai bine regreti ceva ce ai facut, decat sa regreti ca puteai sa faci ceva si ai ezitat.
Alaturi de sfarsitul de an, o perioada in care am preferat intotdeauna sa ma concentrez pe familie, in ultimele luni, datorita faptului ca jobul imi ocupa mult mai mult timp decat inainte, am disparut fara sa vreau din mediul online (sau am trecut in spatele cortinei), ne-avand la fel de mult timp sa mai scriu articole sau sa comentez la diversele lucruri postate. Inteleg ca asta a fost interpretata ca as fi renuntat la a administra grupul, dar va asigur ca nu este cazul.
Totusi, oamenii care nu au altceva mai bun de facut decat sa urmareasca activitatile noastre (fiindca din pacate nu le stau doar eu in coasta) sau lipsa lor din ultima perioada, nu au odihna. Aceiasi oameni care acum jumatate de an isi puneau cenusa in cap ca „nu pot sa dorm daca nu vorbesc de ei”, acum nu mai contenesc in a-si exprima opiniile rautacioase la adresa mea si a prietenilor mei. Si sincer acum, incerc sa inteleg de ce.
Sunt constienta de faptul ca lucrurile spuse „verde in fata” nu sunt pe placul oamenilor care cauta ambalajele frumos poleite, dar goale pe dinauntru si incerc sa inteleg cum de nu obosesc de la a face pe „agentul 007 de Stalpeni”. Nu stiu daca e fiindca nu au o slujba unde trebuie sa fie prezenti si sa livreze rezultate 5 zile din 7, deci au mai mult timp la dispozitie decat media oamenilor, dar cert este ca unora dintre noi ne place sa vorbim ca sa ne aflam in treaba. Si cand vedem ca nu mai primim noi atentie, apelam la prieteni (adevarati sau de care ne folosim pentru un fals sentiment de influenta in comunitate), ne cream un cont XYZ ABC si ne apucam sa varsam ura.
Cel mai amuzant aspect al acestei situatii mi se pare ca genul acesta de oameni sunt parte din credinciosii care merg in fiecare duminica la biserica, ori ofera cate ceva nevoiasilor doar la Pasti si de Craciun. Nu inteleg cum se impaca in mintea acestora credinta cu like-urile de pe Facebook la postari pline de ura, de cuvinte jignitoare, iar asta o trec la paradoxul zilei. Sunt genul de oameni care vorbesc mult, spun putin, dar mai ales nu fac nimic, fiindca considera ca prima actiune din lista e suficienta.
Singura mea speranta in momentul de fata este ca fenomenul de globalizare, exemplul celor din jur sau vreo minune sa faca ca acest tip de comportament sa nu se perpetueze la generatiile urmatoare. Mi-ar placea ca cei pana in 20 ani sa iasa din tiparul acesta de ura fata de aproape, sa fie buni si sa accepte ca oamenii din jurul lor nu sunt la fel ca ei. Si e OK asta, diversitatea oamenilor a dus intotdeauna la progres!
Viata e un maraton, nu un sprint, fii recunoscutor pentru ca esti sanatos, ca respiri si pentru ca te-ai trezit azi dimineata, fiindca nu tuturor li se intampla asta. Bucura-te de ceea ce ai si invata cum sa fii mai bun astazi decat ai fost ieri!
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News
1 comentarii
La mulți ani bucuroși și viguroși,Andrei !