Puțini dintre dumneavoastră știu cine este doamna profesor Cristina Rusu. Am aflat istoria dumneaei dintr-un articol din PressHub scris de Ion Lucian Pătraș. Pe scurt, este vorba despre un profesor de geografie care a semnalat la ISJ Bistrița Năsăud și la Ministerul Educației, acum 10 ani, neregulile făcute de un inspector de specialitate, Doina Petrean.
Pentru că sesizările trimise de doamna profesor aveau același parcurs cu cele care pleacă de la Stâlpeni, respectiv se întorc la instituția județeană care a comis neregulile (în cazul de la Bistrița Năsăud) sau care acoperă ilegalitățile făcute de directorul școlii (cazul Stâlpeni), doamna profesor Cristina Rusu a ales să se adreseze presei locale.
În urma acestui demers, inspectorul de geografie s-a simțit lezat și s-a adresat justiției. Cu ajutorul unor magistrați dintre care judecătoarea Corina Iacob care a fost condamnată ulterior la 2 ani și 8 luni cu suspendare pentru corupție, doamna Cristina Rusu a pierdut procesele și a fost nevoită să achite suma de 3.200 de lei daune morale. Asta în condițiile în care salariile din 2012 din învățământ se învârteau în jurul a 2.000 de lei, fapt ce a însemnat impunerea unei popriri din salariu, până la plata întregii sume.
„Mai mult, în rândul colegilor a avut de îndurat un fel de umilință publică pentru că toată lumea i-a pus etichete și a devenit un fel de paria, fiind luată drept persoană care face reclamații nejustificate.
Toate acestea s-au întâmplat cu o profesoară dedicată elevilor, care a avut an de an rezultate foarte bune la concursurile școlare, dezamăgirea ei fiind cu atât mai mare. Mai mult, sistemul a marginalizat-o imediat, prin faptul că n-a mai fost chemată la evaluare la bacalaureat, nici la organizarea concursurilor școlare și a fost scoasă din Consiliul Consultativ al Profesorilor de Geografie din județ”
Ion Lucian Petraș, articol PressHub
Ulterior, doamna profesor Cristina Rusu, știind că dreptatea este de partea sa, a pornit o acțiune la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, studiind în prealabil jurisprudența CEDO și, mai mult, urmând cursurile facultății de drept pentru a cunoaște în detaliu legislația și procedurile juridice. Astfel, în martie anul acesta, speța a fost admisă și judecată ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar soluția dată de judecătorii europeni a fost una de sancționare a statului român și plata de către acesta a unor daune de 9000 de euro (aproximativ 45.000 de lei).
Am rugat-o pe doamna Cristina Rusu ca, din perspectiva dumneaei de profesor, dar și de avertizor de integritate pedepsită pe nedrept de statul român, să ne ofere un punct de vedere în raport cu situația de la liceul din Stâlpeni. Iată ce ne-a transmis:
„Am citit articolele pe care le-ați scris despre situația de la liceul din Stâlpeni și parcă m-am întors în timp, în urmă cu 10 ani. Din păcate, constat că cei 10 ani au trecut degeaba și mentalitatea persoanelor în funcții de conducere din învățământ, cu unele excepții, a rămas aceeași. Ca și în urmă cu 10 ani, simpla înregistrare a unei sesizări te transformă automat în persona non-grata și te alegi cu apelative de genul ,,nebun” sau „reclamagiu”. Grav este faptul că, de cele mai multe ori, sesizarea nu este tratată la modul serios de inspectoratele școlare sau Ministerul Educației, instituții preocupate mai degrabă să bage gunoiul sub preș, decât să cerceteze transparent cele sesizate, conform art. 280 din Legea Educației. Ca urmare, nu contează ce ai reclamat, ci de ce ai făcut-o, cum ți-ai permis acest lucru?!
Constat că ISJ Argeș nu face excepție de la această cutumă, fapt demonstrat de înregistrarea dintre dumneavoastră și directoarea liceului din Stâlpeni, aflată pe site-ul gazetei. ,,Păi, dacă și de la inspectorat mi-a zis: e a treia reclamație la care trebuie să răspundă…”, spune directoarea. Da, așa se pune problema, în general, în inspectoratele școlare: să răspundă la o reclamație din pix (adesea evaziv), nu să cerceteze aspectele sesizate și, în funcție de rezultatul cercetărilor, să emită un răspuns pertinent și legal. Mai mult decât atât, a înștiința pe cel reclamat că la inspectorat a sosit o reclamație pe numele lui și a lăsa să se înțeleagă că ISJ-ul e deranjat de acest lucru demonstrează complicitatea acestei instituții cu cel pe care ar trebui să îl cerceteze, nu să îl protejeze.
Deși am trecut printr-o experiență urâtă cu ISJ-BN și Ministerul Educației, dar și una frumoasă la CEDO, realmente nu știu cum ar putea fi soluționat cazul de la Stâlpeni, câtă vreme instituțiile de conducere din sistemul de învățământ nu se implică în aplicarea cu strictețe a legii. Eu am ajuns la CEDO deoarece am fost acționată în judecată de inspectorul de specialitate, în urma unor sesizări la ISJ-BN și minister, respectiv a unor articole de presă, am pierdut în justiția din România și am căutat o cale de a demonstra adevărul. Cu siguranță, dacă nu aș fi fost acționată în judecată, eu n-aș fi apelat la justiție, pentru că nu aveam nici resursele financiare, nici cunoștințe în domeniul juridic și m-aș fi resemnat în fața abuzurilor instituțiilor care ar trebui să vegheze la bunul mers al educației.
Drept urmare, în România am fost un profesor pus la punct de sistem și, chiar dacă am câștigat la CEDO, pentru țara noastră nu știu rețeta câștigătoare în demascarea abuzurilor din învățământ. Îmi pare rău să o spun, dar cred că trebuie să mai treacă ani buni până când va fi ordine în acest sistem.”
profesor Cristina Rusu
Dacă doamna profesor a reușit în lupta cu sistemul, de ce nu am reuși și noi să schimbăm ceva la Liceul Tehnologic „I.C. Petrescu” Stâlpeni, acolo unde se acoperă prin nepăsare (și poate mai mult) ilegalități după ilegalități, abuzuri după abuzuri și numeroase situații incredibile, în care elevii au protestat împotriva direcțiunii sau au fost subiectul unor acțiuni de bullying, iar Inspectoratul Școlar Județean Argeș se face că nu vede.
Foto: HotNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News