Unul din exemplele care îmi plac când este vorba despre respect este întâmplarea care i se atribuie premierului britanic Winston Churchill, în care, mergând pe străzile din Londra bombardate de naziști, a scos jobenul și a salutat o femeie cu care el și echipa lui s-au întâlnit. După ce au mai făcut câțiva pași, Churchill a fost întrebat de ce a salutat o femeie care se vedea de la o poștă că este una de moravuri ușoare. Premierul britanic ar fi spus: „Eu nu salut pe cineva pentru ce sau cine este, eu salut pentru că prin asta mă respect pe mine”.
Plecând de la acest exemplu, este de datoria noastră să salutăm, să ne adresăm cu respect și să menținem o conversație la nivel de respect, nu „ba pe-a mă-tii!”. Pentru că astfel ne respectăm pe noi. Cu atât mai mult cu cât această atitudine de respect este impusă și de lege și ar trebui respectată fără deosebire de funcționari publici sau demnitari precum primarul comunei Stâlpeni.
Primarul a fost recent acuzat pe Facebook că s-a purtat urât cu o doamnă care l-ar fi întrebat despre faptele sau ne-faptele sale de când este în funcție. „Du-te la furat!”, spune aceasta că ar fi răspuns Șerbănoiu în timp ce dirija urcarea unor bannere de campanie electorală ale PSD pe un stâlp de la Piața Livezeni. Faptul că primarul nu a negat acuzele, destul de grave, de comportament, dar este apărat de activiști de partid în mod grosolan, după părerea mea, indică faptul că evenimentul a fost real.
Bannerul pe care, culmea, chiar scrie că el și președintele CJ Argeș, Ion Mânzână, sunt aproape de oameni. Cum, trimițându-i la furat? Jignindu-i pentru că au alte opțiuni politice sau vederi diferite despre ce ar fi trebuit să facă actuala administrație de la Stâlpeni? Dacă eliminăm prepoziția „de” din expresia de pe bannerul PSD, din motive de inexistență a funcției părții de vorbire care arată apropierea, ce mai rămâne? Aproape oameni?
Cât adevăr! Că nu numai la PSD, dar și la alții, oamenii au ajuns să uite că sunt oameni, aruncând cu lături în cei cu care sunt în relații de adversitate. Fie că „au intrat cu bocancii” peste microfiliala lor pseudoliberală, fie că sunt trași la răspundere despre activitatea de până acum din fruntea administrației locale, ori chiar din simple suspiciuni pe fond de neîncredere, din cauza taberelor în care s-au așezat, aceștia arată că umanitatea nu mai este o etichetă vizibilă în comportamentul lor. Pur și simplu se transformă din oameni, în activiști „aproape oameni”.
Se spune că puterea ia mințile, dar ce ne facem când ia mințile chiar celor care nu au puterea, dar se bat pentru ea în acest an super-electoral? Ne aruncăm unii altora acuze și vorbe urâte, apelative de genul „cucoană” sau „du-te la furat!”, doar pentru că sunt priviți ceilalți ca dușmani care le scad șansele de a (re)primi puterea atât de dorită la Stâlpeni?
Și dacă o au, ce fac cu ea? Închid pasarela CFR ca să nu se treacă pe ea, ajunsă într-un stadiu de degradare care o face impracticabilă, deși riscul de accidentare este enorm când se traversează liniile CF printre vagoane? Asfaltează peste gurile de canal ca pe Ulița Chibrit sau peste trotuarul de la parcela viceprimarului? Modernizează un biet cămin cultural cu bani cu care se asfaltau o mulțime de străzi? Ori izolează termic primăria, deși școlile din comună stau neizolate și se consumă o mulțime de bani publici pe utilități din cauza asta?
Că aici este marea problemă. Dincolo de respectul transmis prin scoaterea jobenul de către Churchill, acesta avea un plan de țară care a făcut ca Anglia să iasă învingătoare în al doilea război mondial și să devină una dintre modelele de democrație în lume. Ce plan de comună există la Stâlpeni? Stau candidații de anul acesta la primărie la o masă să discute despre ce este de făcut în comună, ce s-a proiectat până acum de către actuala administrație și ce se poate face de noua administrație după alegerile din acest an pentru ca locuitorilor de aici să le fie mai bine?
Și nu spun întâmplător „noua administrație”. Pe de o parte pentru că alegerile schimbă configurația consiliului local, dar și pentru că se spune pe surse că la PSD, Șerbănoiu ar fi primul pe listele de consilieri. Ceea ce nu s-a întâmplat la nicio alegere de după 2016, semn că până și el ia în calcul varianta de a pierde fotoliul de primar, cu tot cu voturile pe care le-ar primi, așa cum a anunțat ex-secretara microfilialei PNL, dizolvată între timp, de la renegații dați la o parte pentru a face loc celor de la Pro România.
Iată de ce cred eu că Șerbănoiu, dar nu numai el, nu poartă joben. Pe de o parte pentru că nu are cu ce arăta respect în relația cu oamenii, deoarece incidentul de la piață despre care relatam la început nu este singurul. Chiar eu am fost supus la tot felul de „drăgălășenii” din partea primarului. Iar pe de altă parte și cel mai important pentru că jobenul înseamnă distincția valorii sociale pe care purtătorul său o are, și-o asumă și este respectat pentru ceea ce a făcut. Sau ca lider al unui grup de cetățeni, cărora să le livreze un plan de comună pentru următorii 4 ani.
La final, mărturisesc că aș vota pentru un primar cu joben: cu care să salute, înclinând capul și scoțându-l respectuos față de toată lumea și sub care să stea o minte luminată, căruia jobenul care înseamnă distincția poziției sale sociale să îi se potrivească ca o mănușă. Avem așa ceva la Stâlpeni? Și poate nu cu joben, dar măcar unul căruia pălăria de primar să nu îi fie una prea mare, dincolo de ce crede el despre el.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News