Am facut parte din comisia de evaluare a compunerilor, din pozitia de student, bineinteles.
Am citit toate compunerile si primul lucru pe care l-am remarcat a fost raportarea a cat mai multor elevi la locurile de munca din comuna si implicit la fosta fabrica din Stalpeni. Banuiesc ca stiu de aceast fabrica din povestile pe care le-au spus parintii ori bunicii lor, asa cum am auzit si eu.
Un alt lucru pe care l-am remarcat a fost constiinta, daca imi permiteti acest termen, cu privire la contextul actual, mai exact constatarea pe care am facut-o ca majoritatea copiilor au spus cum isi doresc sa arate in viitor comuna lor si ce vor ei sa faca pentru asta.
Nici macar unul dintre acesti copii nu a spus ca isi doreste sa arate comuna Stalpeni exact asa cum este ea acum, deci nici un copil nu-si doreste ca peste 10 ani comuna Stalpeni sa se regaseasca in aceeasi stare pe care o vedem cu totii astazi.
Asta ne spune ca eleviii din comuna Stalpeni vad tot ceea ce se intampla in jurul lor, vad starea in care se afla lucrurile, sunt constienti de acest sistem „nenatural” din jurul lor si, vestea cea mai buna (pentru oamenii buni) este ca acesti copii au si idei de cum poate fi mai bine, iar unii dintre ei se vor lupta probabil pentru ele.
O ultima remarca pe care as dori sa o fac este ca avem cu cine: comuna Stalpeni are o resursa umana foarte buna si un potential fabulos. Problema apare in momentul in care trebuie gestionate aceste resurse, apare in momentul in care noi trebuie sa avem grija cum actionam pentru ca aceasta resursa sa nu plece sau sa nu se iroseasca, folosind-o in interesul comunitatii.
In concluzie, mi-a facut mare placere sa fiu parte din jurizare la acest concurs, sper sa organizam cat mai multe astfel de concursuri si vreau sa inchei cu cateva cuvinte dintr-un celebru monolog al fostei mari actrite, Stela Popescu:
Copiii se strica repede… se repara greu…
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News